In doctrina juridica,in sens larg,prin lichidare se intelege toate operatiunile care au drept scop terminarea afacerilor in curs in momentul declararii dizolvarii,a.i. sa se poata obtine realizarea activului,plata pasivului si repartizarea activului patrimonial net intre asociati.In sens restrins,se considera ca lichidarea cuprinde operatiile efectuate intre momentul declararii dizolvarii si momentul repartizarii activului patrimonial net intre asociati.
Pentru licghidarea si repartizarea patrimoniului social,chiar daca in actul constitutiv se prevad norme in acest scop,sint obligatorii urmatoarele reguli:
-pina la preluarea fuinctiei de catre lichidatori,administratorii continua mandatul ,cu exceptia prerogativelor prevazute la art. 228
-actul de numire a lichidatorilor sau sentinta care ii tine locul si orice act ulterior care ar aduce schimbari in persoana acestora,trebuie depuse,prin grija lichidatorilor,la Reg. Comertului pentru a fi inscrise si date spre publicare.
Lichidatorii raspund la fel ca si adnministratorii ,iar impotriva deciziilor lor creditorii pot face opozitie.
Lichidarea e o procedura in favoarea asociatilor.Totusi,acestia nu pot obtine repartizarea vreunei sume cuvenite lor prin lichidare,mai inainte de achitarea creditorilor sociali.Asociatii ii pot numi pe lichidatori prin actul constitutiv.
Lichidarea este obligatorie,deoarece declararea dizolvarii nu este un scop in sine,ci doar o etapa dupa caretrebuie facuta repartizarea activului net intre asociati,dupa ce au fost satisfacuti creditorii sociali.Lichidarea este altfel spus,o consecinta logica si necesara a declararii dizolvarii.Cel mai important efect al lichidarii este incetarea calitatii de subiect de drept a societatii comerciale.Acest efect produs prin lichidare,pe data radierii societatii din Reg. Comertului face ca,ope legis,personalitatea juridica a societatii comerciale sa inceteze.Dupa terminarea lichidarii,lichidatorii trebuie sa intocmeasca bilantul contabil de lichidare si sa propuna repartizarea activului intre asociati.
