Salariul minim – intre lege, contract colectiv si contract individual de munca

La negocierea salariului in contractul colectiv de la nivel national trebuie sa se porneasca de la minimul celui stabilit legal – prin hotarare de guvern – , la negocierea salariului pentru contractele colective pe ramura trebuie sa se porneasca de la cel negociat prin cel de la nivel national si asa mai departe, in mod crescator la celelalte niveluri – ramura, grup de unitati – , incat la negocierea salariului din contractul individual de munca dintr-o unitate va trebui sa se porneasca de la salariul negociat prin contractul colectiv superior.

Aceste “praguri” obligatorii – impuse de lege si de contractele colective de la nivelurile superioare, in ordinea de mai sus – reprezinta partea legala din orice contract colectiv/individual de la nivel inferior.

In acest sens art. 8 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca¹ , dispune:
- “contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior”;
- “contractele individuale de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca”;
- “la incheierea contractului colectiv de munca, prevederile legale referitoare la drepturile salariatilor au un caracter minimal”.

In cazul in care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramura nu exista contract colectiv de munca, se aplica contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior, potrivit art. 247 din Codul muncii² .

Deci minimul obligatoriu al salariului din orice contract individual de munca il reprezinta cel negociat prin contractul colectiv la nivel national, in cazul in care nivelul superior il reprezinta acesta. Si invers, daca prin hotarare de guvern se majoreaza minimul salariului brut pe tara, atunci, de drept, aceasta produce efecte asupra contractelor colective si individuale, dupa cum am aratat mai sus.

De aceea, art. 1 din Hotararea Guvernului nr. 1051/2008 pentru stabilirea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata³, care dispune ca acesta s-a stabilit la 540 lei lunar, in perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008, pentru un program complet de lucru de 170 de ore in medie pe luna, va modifica de drept, in baza art. 247 din Codul muncii si a art. 8 din Legea nr. 130/1996, art. 40 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 nr. 2895/29.12.2006⁴, astfel incat la salariul minim de 540 lei brut lunar se vor aplica urmatorii coeficienti minimi de ierarhizare, pentru urmatoarele categorii de salariati:
a) muncitori:
1. necalificati = 1,
2. calificati = 1,2;
b) personal administrativ incadrat in functii pentru care conditia de pregatire este:
1. liceala = 1,2,
2. postliceala = 1,25;
c) personal de specialitate incadrat pe functii pentru care conditia de pregatire este:
1. scoala de maistri = 1,3,
2. studii superioare de scurta durata = 1,5;
d) personal incadrat pe functii pentru care conditia de pregatire este cea de studii superioare = 2.

Prin urmare, desi potrivit dispozitiilor art. 159 alin. (3) si art. 160 din Codul muncii, „salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata, corespunzator programului normal de munca, se stabileste prin hotarare a Guvernului”, si „angajatorul este obligat sa garanteze in plata un salariu brut lunar cel putin egal cu salariul de baza minim brut pe tara”, prin contractele colective de munca unice la nivel national, se modifica implicit, nivelul salariului minim brut, dobandind astfel semnificatia de salariu minim brut negociat „garantat” de angajator.

Astfel, daca sigurul contract colectiv de la nivel superior este cel national, salariul minim brut obligatoriu in orice contract individual de munca, in functie de coeficientii minimi de ierarhizare, va fi, in perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008, de :
- 1080 de lei pentru personalul incadrat pe functii pentru care conditia de pregatire este cea de studii superioare;
- 810 de lei pentru personalul incadrat pe functii pentru care conditia de pregatire este studii superioare de scurta durata;
- 702 de lei pentru personalul de specialitate incadrat pe functii pentru care conditia de pregatire este scoala de maistri;
- 675 de lei pentru personalul administrativ incadrat in functii pentru care conditiile de pregatire sunt studiile postliceale;
- 648 de lei pentru muncitori calificati si pentru personal administrativ incadrat in functii pentru care conditiile de pregatire sunt studii liceale;
- 540 de lei pentru muncitori necalificati.

Cum potrivit art. 2 din Hotararea Guvernului nr. 1051/2008, incepand cu data de 1 ianuarie 2009, salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata se stabileste la 600 lei lunar, daca sigurul contract colectiv de la nivel superior este cel national, salariul minim brut obligatoriu in orice contract individual de munca, din acea data, in functie de coeficientii minimi de ierarhizare, va fi:
- 1200 de lei pentru personalul incadrat pe functii pentru care conditia de pregatire este cea de studii superioare;
- 900 de lei pentru personalul incadrat pe functii pentru care conditia de pregatire este studii superioare de scurta durata;
- 780 de lei pentru personalul de specialitate incadrat pe functii pentru care conditia de pregatire este scoala de maistri;
- 750 de lei pentru personalul administrativ incadrat in functii pentru care conditiile de pregatire sunt studiile postliceale;
- 720 de lei pentru muncitori calificati si pentru personal administrativ incadrat in functii pentru care conditiile de pregatire sunt studii liceale;
- 600 de lei pentru muncitori necalificati.

Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 nr. 2895/29.12.2006, are deci doua roluri importante:
- precursor al actelor normative apartinand atat dreptului muncii cat si dreptului securitatii sociale;
- lege intre parti, de nivel minim pentru contractele individuale de munca, chiar in situatia in care la nivel de angajator nu a fost incheiat contract colectiv de munca.

Datorita rolului de precursor al acestui contract colectiv pentru viitoarele acte normative, salariul din urmatoarea hotarare de guvern pentru stabilirea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata va trebui sa fie mai mare de 600 lei.

Atragem atentia ca salariul minim stabilit prin hotarare de guvern va fi in continuare element de referinta pentru diferite drepturi sociale.

In cazul nerespectarii „legislatiei negociate” in cadrul contractului individual de munca care „de drept” face parte din acesta, ne aflam in prezenta unui conflict de drepturi, specie a conflictului de munca, deoarece, in conformitate cu Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca⁵:
- „conflictele dintre salariati si unitatile la care sunt incadrati, cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfasurarea raporturilor de munca, sunt conflicte de munca”; [art. 3 alin. (1)]
- „conflictele de munca ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau indeplinirea unor obligatii decurgand din legi sau din alte acte normative, precum si din contractele colective sau individuale de munca sunt conflicte referitoare la drepturile salariatilor, denumite in continuare conflicte de drepturi”; [art. 5]
- sunt conflicte de drepturi conflictele in legatura cu incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale de munca si conflictele in legatura cu executarea contractelor colective de munca. [art. 67, lit. a) si b )]

Deci diferenta dintre salariul stabilit prin hotarare de guvern si cel cuvenit in functie de coeficientii minimi de ierarhizare stabiliti prin contractul colectiv se manifesta pe „taramul” sanctiunii in cazul nerespectarii acestora – in timp ce nerespectarea primului atrage o sanctionare administrativa⁶ , nerespectarea celui de-al doilea reprezinta un conflict de drepturi care se poate solutiona de instanta judecatoreasca, potrivit dispozitiilor art. 70 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, dar se poate “sanctiona” si de catre inspectorii de munca prin refuzul inregistrarii contractelor individuale de munca sau a actelor aditionale la acestea.

____________
NOTE:

¹Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea 1, nr. 184 din 19.05.1998.
²Legea nr. 53/2003 – Codul muncii (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 05.02.2003), modificata si completata ulterior.
³Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea 1, nr. 649 din 12.09.2006.
⁴Publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea 5, nr. 5 din 29.01.2007.
⁵Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582 din 29.11.1999, modificata si completata ulterior.
⁶A se vedea ar. 5 din Hotararea Guvernului nr. 1051/2008 pentru stabilirea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata.

Contractul de confidentialitate

Angajamentul de confidentialitate (sau contractul de confidentialitate) nu are un tipar structurat de anumite dispozitii legale, partile fiind libere sa construiasca acest contract asa cum doresc. Totusi, experienta impune a fi urmarite cateva puncte esentiale.

Extrem de importanta este definirea obiectului contractului care trebuie sa fie cat se poate de exhaustiva. O formulare de tipul:
1. “Informatiile Confidentiale sunt secrete comerciale sau alte informatii care includ, dar fara  a se limita la, descoperiri, idei, concepte, secrete profesionale, tehnici, proiecte, specificatii, planse, schite, diagrame, machete, scheme logice, programe de calculator, documente de licitatie, planuri strategice, planuri de acoperire teritoriala, planuri de marketing/ financiare/ de afaceri, numele angajatilor, clientilor sau furnizorilor, precum si alte informatii tehnice, financiare sau de afaceri, grafice, informatii scrise sau sub orice alta forma materiala dezvaluite de catre  … catre …., indiferent daca se specifica sau nu ca acestea sunt “confidentiale”,
poate fi o astfel de descriere.
In  masura necesitatii partile trebuie sa prevada exceptiile de la protectia confidentialitatii.
2. Interdictia de  dezvalui oricarui tert aceste informatii.
3. Descrierea pe cat posibil exhaustiva a operatiunilor interzise celui care se angajeaza sa pastreze confidentialitatea, operatiuni prin care ar fi susceptibil ca acele informatii sa fie dezvaluite tertilor.
4. Obligatia ca cel care se angajeaza sa pastreze confidentialitatea de a informa imediat asupra unor scurgeri de informatii accidentale sau in cazul in care este contactat de catre terti in scopul de a-l determina sa dezvaluie informatii.
5. Despagubirile care trebuie platite in cazul in care semnatarul angajamentului nu respecta vreo obligatie asumata.
6. Durata contractului, termen in care produce efecte obligatia de a nu dezvalui infiormatiile.
7. Modalitati de pastrare trasmitere, pastrare si inapoiere (sau eventual distrugere) a suporturilor materiale prin care a fost transmisa informatia.

Revocarea contractului de donatie

Contractul de donatie este, in principiu, irevocabil. De la acest principiu exista anumite clauze legale de revocare, respectiv :
1.Pentru neindeplinirea sarcinilor;
2.Pentru ingratitudine
3.Pentru survenienta de copil
Revocarea pentru neindeplinirea sarcinilor si pentru ingratitudine se face numai pe cale judecatoreasca. Astfel, instanta de judecata – pe baza probelor administrate – apreciaza, de la caz la caz, revocarea donatiei.
In cazul revocarii pentru survenienta de copil, aceasta opereaza de drept (in virtutea legii), instanta de judecata avand doar rolul de a constata existenta acestei cauze de revocare.
Donatiile prin acte intre vii facute de persoane care nu au copii sau descendenti in timpul incheierii lor – indiferent de valoarea lor si de titlul sub care s-au efectuat – sunt revocate de drept daca donatorul dobandeste un copil din casatorie sau din afara casatoriei, inclusiv daca a fost conceput in timpul donatiunii
Prescriptia actiunii de revocare a donatiei se suplineste dupa 30 de ani de la nasterea copilului (art. 840 C. civ)
Donatiile nu pot depasi o cantitate din bunurile donatorului daca are copii, in raport de numarul lor sau parinti (art. 841 – 843 C. civ.). In cazul in care trec peste partea disponibila, se reduc la aceasta parte (art. 847 C. civ.). Reductiunea se poate cere numai de mostenitorii rezervatori, mostenitorii acestora sau cei care infatiseaza drepturile lor (art. 848 C. civ. ).
Calculul si ordinea reductiunilor se face conform prevederilor art. 849, 885 din Codul civil.