Structura de Plati a Francizei (Costul francizei – detaliat)

Pentru a putea beneficia de utilizarea numelui francizorului, precum şi de sprijin din partea acestuia, beneficiarul trebuie sa plateasca anumite sau chiar toate din următoarele tipuri de redevenţe:

Taxa initiala de franciza si alte cheltuieli initiale. Taxa initiala de franciza, ce poate fi returnabila sau nereturnabila, poate varia intre cateva mii si cateva sute de mii de dolari. De asemenea trebuie luata în calcul posibilitatea investirii a cateva zeci de mii de dolari pentru amenajarea sediului, costurile cu echipamentul, utilitatile, precum şi constituirea stocurilor initiale.

Pot fi necesare şi alte costuri cu licentele de operare, asigurari, aprobari şi taxe administrative locale.

De asemenea, francizorul poate cere o taxa de inaugurare (Grand Opening Fee) pentru promovarea noii afaceri.

Taxa de redeventa constanta (Continuing royalty payments ). In general aceasta trebuie platita saptamanal, lunar sau trimestrial, ca procent din vanzarile totale, brute sau nete. In anumite cazuri, aceasta poate fi o suma fixa, ce trebuie platita, chiar în cazul în care afacerea nu aduce profit.

Această taxă este justificată prin oferirea catre beneficiar a dreptului de a utiliza numele francizorului şi a imaginii companiei acestuia. Trebuie deci avuta în vedere clauza contractuală a taxei de redeventa, deoarece aceasta poate obliga beneficiarul la plati pe toata durata contractului.

Taxa de marketing sau de publicitate. Anumite contracte pot conţine clauze prin care beneficiarul se obliga sa plateasca francizorului un anumit procentaj din vanzări ca o contributie la fondul global de marketing. De asemenea, unele contracte obliga beneficiarul să cheltuiască o anumita suma, stabilita procentual, in fiecare luna, pentru marketing independent.

Contractul de franciza principala (master franchise)

Exista retele de franciza construite in etape. Prin acordul de franciza principala (master franchise), intreprinderea francizoare acorda altei persoane, subfrancizor, in schimbul unei compensatii financiare directe sau indirecte, dreptul de a exploata o franciza in vederea incheierii de contracte de franciza cu terti francizati (art. 1,3 c al Regulamentului nr. 4087/88).

Drepturile si obligatiile partilor din sistemul de franciza

DREPTURI

Sistemul francizei Francizor – Stabileste si dezvolta sistemul, profitand de avantajele pe care le ofera
Concesionar – Foloseste sistemul asa cum a fost stabilit profitand de avantajele pe care le ofera

Contractul de franciza Francizor / Concesionar – Profita de avantajele pe care le ofera contractul

Marci de produse, marci de fabrica Francizor – Le creaza si stabileste dreptul de proprietate asupra lor
Concesionar – Le foloseste in beneficiul intreprinderii

Reclama, relatii cu publicul Francizor – Stabileste strategia si tipul de campanie publicitara
Concesionar – Profita de pe urma strategiilor si a campaniilor publicitare

Standarde de calitate Francizor – Stabileste standardele
Concesionar

Plati Francizor – Incaseaza taxele de intrare si redeventele periodice
Concesionar

Profituri Francizor – Le retine in folos propriu
Concesionar – Le retine pe cele ramase dapa platile catre proprietar

OBLIGATII

Sistemul francizei Francizor – Pune la dispozitie toate elementele si facilitatile sistemului
Concesionar – Nu face modificari neautorizate

Contractul de franciza Francizor / Concesionar – Respecta termenele si conditiile din contractul semnat

Manualul de functionare Francizor – Elaboreaza un manual de functionare
Concesionar – Respecta manualul de functionare a sistemului francizei

Marci de produse, marci de fabrica Francizor – Le protejeaza
Concesionar – Informeaza francizorul despre orice incalcare a drepturilor de catre altii

Reclama, relatii cu publicul Francizor – Foloseste strategia si campaniile publicitare intr-un mod care sa ii aduca beneficii concesionarului
Concesionar -Contribuie la acoperirea costurilor campaniilor, cand este cazul

Standarde de calitate Francizor -
Concesionar – Respecta standardele

Plati Francizor -
Concesionar – Achita taxele de intrare si redeventele periodice

Profituri Francizor – Le retine in folos propriu
Concesionar – Le retine pe cele ramase dapa platile catre proprietar

Cateva aspecte privind contractul de franciza

Contractul de franciza reprezinta piatra de temelie a relatiilor dintre francizor si francizat /master francizat. Prin acest document se reglementeaza, din punct de vedere juridic, drepturile si obligatiile ambelor parti.

Francizorul ar trebui sa permita potentialilor candidati sa studieze acest inscris inainte de semnarea sa; situatia ideala o reprezinta cazurile in care viitorul francizat are la dispozitie o perioada de minimum cateva zile, timp in care contractul ar trebui studiat si analizat cu multa atentie, preferabil si de catre un avocat familiarizat cu aspecte ale conceptului de franciza. De mentionat: se recomanda sa se apeleze la consultarea unui specialist intrucat, de regula, contractele pot avea clauze care sa favorizeze francizorul.

Contractul va contine dispozitii care sa acopere, in detaliu considerabil, obligatiile companiei francizoare, dar si cele ale firmei francizate in ceea ce priveste: mediul de operare a afacerii; formarea si asistenta operationala oferite de catre francizor; pretul si felul produselor/serviciilor; teritoriul unde isi va desfasura activitatea noua franciza; daca e cazul, trebuie sa se faca vorbire de orice exclusivitate; durata contractului si modalitati de reinnoire/reziliere; despagubirile ce vor fi platite de parti in cazul nerespectarii obligatiilor asumate; contravaloarea taxei de intrare; redevente: cuantum si modalitati de plata; aspecte legate de marcile inregistrate, brevete, logo-uri, precum si cesiunea asupra dreptului de folosinta; probleme fiscale; aspecte privind publicitatea, marketingul, situatiile in care francizatul poate cesiona/transfera franciza catre terti; solutionarea litigiilor; practici de operare; cursurile de formare profesionala- unde vor fi tinute si pe cheltuiala cui; se vor mentiona conturile in care se vor face platile, adresele necesare pentru corespondenta, notificari etc.

Nu exista un contract standard deoarece fiecare franciza are specificitatea sa, iar metodele, conditiile si termenii difera considerabil: intr-un fel este structurat un contract de franciza din domeniul mancarii si in altul unul din fashion! Tine de abilitatea celui care intocmeste acest document sa cuprinda toate aspectele importante pentru franciza respectiva; in cazul in care acesta esueaza in demersul sau, e posibil ca rezultatele finale sa nu fie cele scontate.

Este vreo diferenta intre franciza si fransiza?

Contractul de franciza se intalneste in domeniul dreptului proprietatii intelectuale. In Romania regimul juridic al francizei este reglementat prin OG 52/1997, potrivit caruia franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continua intre persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoana, denumita francizor, acorda unei alte persoane, denumita beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu.

Cu alte cuvinte partile, numite francizor si beneficiar, convin prin incheierea unui astfel de contract ca, francizorul – proprietar al unei afaceri, marci, etc., sa transmita beneficiarului dreptul de a vinde un produs sub numele francizorului. Odata cu acest drept, beneficiarul va avea voie sa utilizeze semnele comerciale ale francizorului, dar si know-how-ul de care acesta dispune in domeniul comercial in care activeaza.

Fransiza este o notiune folosita in sistemul de asigurari de bunuri, iar definitia ei o regasim in legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile din Romania. Potrivit acestui act normativ, fransiza reprezinta partea din prejudiciu suportata de persoana pagubita, stabilita ca valoare fixa sau procent din despagubirea totala prevazuta in contractul de asigurare.

Nu toate contractele de asigurare contin clauza privind fransiza, aceasta reprezentand o optiune care se negociaza de catre partile contractante. Atunci cand exista fransiza in contractul de asigurare, persoana pagubita (asiguratul) poate fi obligat sa suporte un anumit procent din paguba indiferent de valoarea acestea sau poate sa suporte un procent din paguba numai daca aceasta depaseste o suma minima agreata de asigurat si asigurator.

Aceasta ultima varianta este cea mai des intalnita in asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule.

LEGE nr.79 din 9 aprilie 1998 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.52/1997 privind regimul juridic al francizei

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. I. – Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr.52 din 28 august 1997 privind regimul juridic al francizei, emisă în temeiul art. 1 lit. c) din Legea nr. 134/1997 pentru abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.224 din 30 august 1997, cu următoarele modificări:

1. Articolul 1 va avea următorul cuprins:

“Art. 1. – În înţelesul prezentei ordonanţe, noţiunile de mai jos se definesc astfel:
a) Franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuă între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă unei alte persoane, denumită beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu.
b) Francizorul este un comerciant care:
- este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate; drepturile trebuie să fie exercitate pe o durată cel puţin egală cu durata contractului de franciză;
- conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu;
- asigură beneficiarului o pregătire iniţială pentru exploatarea mărcii înregistrate;
- utilizează personal şi mijloace financiare pentru promovarea mărcii sale, cercetării şi inovaţiei, asigurând dezvoltarea şi viabilitatea produsului.
c) Beneficiarul este un comerciant, persoană fizică sau juridică, selecţionat de francizor, care aderă la principiul omogenităţii reţelei de franciză, aşa cum este ea definită de către francizori.
d) Know-how este ansamblul formulelor, definiţiilor tehnice, documentelor, desenelor şi modelelor, reţelelor, procedeelor şi al altor elemente analoage, care servesc la fabricarea şi comercializarea unui produs.
e) Reţeaua de franciză cuprinde un ansamblu de raporturi contractuale între un francizor şi mai mulţi beneficiari, în scopul promovării unei tehnologii, unui produs sau serviciu, precum şi pentru dezvoltarea producţiei şi distribuţiei unui produs sau serviciu.”

2. Articolul 2 se abrogă.

3. Titlul capitolului II va avea următorul cuprins:

“CAPITOLUL II
Norme privind relaţiile dintre părţi. Relaţiile
precontractuale, contractuale, postcontractuale”

4. Titlul “Secţiunea I – Relaţiile precontractuale; relaţiile postcontractuale” se elimină.

5. Articolul 3 alineatul 3 – partea introductivă – se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Francizorul se obligă să furnizeze beneficiarului informaţii despre:”

6. Titlul “Secţiunea a II-a – Contractul de franciză” se elimină.

7. Articolul 6 va avea următorul cuprins:

“Art. 6. – Contractul de franciză trebuie să cuprindă următoarele clauze:
- obiectul contractului;
- drepturile şi obligaţiile părţilor;
- condiţiile financiare;
- durata contractului;
- condiţiile de modificare, prelungire şi reziliere.”

8. Articolul 8 va avea următorul cuprins:

“Art. 8. – Francizorul va notifica în scris beneficiarului orice încălcare a obligaţiilor contractuale şi îi va acorda un termen rezonabil de remediere.”

9. Articolul 9 va avea următorul cuprins:

“Art. 9. – La încetarea relaţiilor contractuale, relaţiile postcontractuale se vor baza pe regulile unei concurenţe loiale.

Francizorul poate să impună obligaţii ferme fostului beneficiar, asigurând astfel protejarea caracterului confidenţial al afacerii şi, în special, neutilizarea know-how de către o reţea concurentă.”

10. Titlul “Secţiunea a III-a – Contractul de exclusivitate” se elimină.

11. Titlul “Secţiunea a IV-a – Raporturile dintre părţi în reţeaua de franciză” se elimină.

12. Articolul 12 va avea următorul cuprins:

“Art. 12. – În temeiul relaţiilor contractuale cu beneficiarii săi, francizorul va întemeia o reţea de franciză, care trebuie exploatată astfel încât să permită păstrarea identităţii şi renumelui reţelei pentru care francizorul este garant.”

13. Articolul 13 va avea următorul cuprins:

“Art. 13. – Reţeaua de franciză este formată din francizor şi beneficiari. Prin organizare şi dezvoltare, reţeaua de franciză trebuie să contribuie la ameliorarea producţiei şi/sau distribuţiei de produse şi/sau de servicii.”

14. Articolul 14 va avea următorul cuprins:

“Art. 14. – Publicitatea pentru selecţionarea beneficiarilor trebuie să fie lipsită de ambiguitate şi să nu conţină informaţii eronate.”

15. Articolul 15 va avea următorul cuprins:

“Art. 15. – Documentele publicitare care prezintă rezultatele financiare previzionate ale unui beneficiar vor trebui să fie obiective şi verificabile.”

16. Articolul 16 se abrogă.

17. Articolul 17 va avea următorul cuprins:

“Art. 17. – Francizorul selecţionează beneficiarul care face dovada competenţelor solicitate, respectiv: calităţi manageriale şi capacitate financiară pentru exploatarea afacerii.

Francizorul, în calitate de iniţiator şi garant al reţelei de franciză, trebuie să vegheze la păstrarea identităţii şi a reputaţiei reţelei de franciză.”

18. Titlul “CAPITOLUL IV – Sancţiuni şi contravenţii” se elimină.

19. Articolul 18 se abrogă.

20. Titlul “CAPITOLUL V – Dispoziţii finale” se elimină.

21. Articolele 19 şi 20 se abrogă.

Art. II. – Ordonanţa Guvernului nr.52/1997 privind regimul juridic al francizei, cu modificările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, dându-se textelor o numerotare corespunzătoare.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 25 noiembrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

ORDONANŢĂ nr.52 din 28 august 1997 privind regimul juridic al francizei

CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art. 1. – În înţelesul prezentei ordonanţe, noţiunile de mai jos se definesc astfel: a) Franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuă între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă unei alte persoane, denumită beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu. b) Francizorul este un comerciant care: – este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate; drepturile trebuie să fie exercitate pe o durată cel puţin egală cu durata contractului de franciză; – conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu; – asigură beneficiarului o pregătire iniţială pentru exploatarea mărcii înregistrate; – utilizează personal şi mijloace financiare pentru promovarea mărcii sale, cercetării şi inovaţiei, asigurând dezvoltarea şi viabilitatea produsului. c) Beneficiarul este un comerciant, persoană fizică sau juridică, selecţionat de francizor, care aderă la principiul omogenităţii reţelei de franciză, aşa cum este ea definită de către francizori. d) Know-how este ansamblul formulelor, definiţiilor tehnice, documentelor, desenelor şi modelelor, reţelelor, procedeelor şi al altor elemente analoage, care servesc la fabricarea şi comercializarea unui produs. e) Reţeaua de franciză cuprinde un ansamblu de raporturi contractuale între un francizor şi mai mulţi beneficiari, în scopul promovării unei tehnologii, unui produs sau serviciu, precum şi pentru dezvoltarea producţiei şi distribuţiei unui produs sau serviciu. *) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 79 din 9 aprilie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.147 din 13 aprilie 1998, dându-se textelor o nouă numerotare. Ordonanţa Guvernului nr.52 din 28 august 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.224 din 30 august 1997. CAPITOLUL II Norme privind relaţiile dintre părţi. Relaţiile precontractuale, contractuale, postcontractuale Art. 2. – (1) Faza precontractuală are ca scop să permită fiecărei părţi să-şi confirme decizia de a colabora. (2) Francizorul furnizează viitorului beneficiar informaţii care îi permit acestuia să participe, în deplină cunoştinţă de cauză, la derularea contractului de franciză. (3) Francizorul se obligă să furnizeze beneficiarului informaţii despre: – experienţa dobândită şi transferabilă; – condiţiile financiare ale contractului, respectiv redevenţa iniţială sau taxa de intrare în reţea, redevenţele periodice, redevenţele din publicitate, determinarea tarifelor privind prestările de servicii şi tarifele privind produsele, serviciile şi tehnologiile, în cazul clauzei obligaţiilor contractuale de cumpărare; – elementele care permit beneficiarului să facă calculul rezultatului previzionat şi să-şi întocmească planul financiar; – obiectivele şi aria exclusivităţii acordate; – durata contractului, condiţiile reînnoirii, rezilierii, cesiunii. Art. 3. – Contractul de franciză trebuie să reflecte interesele membrilor reţelei de franciză, protejând drepturile de proprietate industrială sau intelectuală ale francizorului, prin menţinerea identităţii comune şi a reputaţiei reţelei de franciză. Art. 4. – (1) Contractul de franciză trebuie să definească, fără ambiguitate, obligaţiile şi responsabilităţile fiecărei părţi, precum şi orice alte clauze ale colaborării. (2) Francizorul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: a) să deţină şi să exploateze o activitate comercială, pe o anumită perioadă, anterior lansării reţelei de franciză; b) să fie titularul drepturilor de proprietate intelectuală şi/sau industrială; c) să asigure beneficiarilor săi o pregătire iniţială, precum şi asistenţă comercială şi/sau tehnică permanentă, pe toată durata existenţei drepturilor contractuale. (3) Beneficiarul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: a) să dezvolte reţeaua de franciză şi să menţină identitatea sa comună, precum şi reputaţia acesteia; b) să furnizeze francizorului orice informaţie de natură a facilita cunoaşterea şi analiza performanţelor şi a situaţiei reale financiare, pentru a asigura o gestiune eficientă în legătură cu franciza; c) să nu divulge la terţe persoane know-how-ul furnizat de către francizor, atât pe toată durata contractului de franciză, cât şi ulterior. Art. 5. – Contractul de franciză trebuie să cuprindă următoarele clauze: – obiectul contractului; – drepturile şi obligaţiile părţilor; – condiţiile financiare; – durata contractului; – condiţiile de modificare, prelungire şi reziliere. Art. 6. – (1) Contractul de franciză va respecta următoarele principii: – termenul va fi fixat astfel încât să permită beneficiarului amortizarea investiţiilor specifice francizei; – francizorul va înştiinţa pe beneficiar cu un preaviz suficient de mare asupra intenţiei de a nu reînnoi contractul la data expirării sau de a nu semna un nou contract; – în cadrul clauzelor de reziliere, se vor stabili în mod clar circumstanţele care pot să determine o reziliere fără preaviz; – condiţiile în care va putea să opereze cesiunea drepturilor decurgând din contract vor fi cu claritate precizate, în special condiţiile de desemnare a unui succesor; – dreptul de preemţiune va fi prevăzut, dacă interesul menţinerii sau dezvoltării reţelei de franciză necesită recunoaşterea acestui drept; – clauzele de nonconcurenţă vor fi cuprinse în contract, pentru protejarea know-how-ului; – obligaţiile financiare ale beneficiarului vor fi cu claritate precizate şi vor fi determinate astfel încât să favorizeze atingerea obiectivelor comune. (2) Prin contractul de franciză, francizorul controlează respectarea tuturor elementelor constitutive ale imaginii mărcii. Marca francizorului, simbol al identităţii şi al renumelui reţelei de franciză, constituie garanţia calităţii produsului/serviciului/tehnologiei furnizate consumatorului. Această garanţie este asigurată prin transmiterea şi prin controlul respectării know-how-ului, furnizarea unei game omogene de produse şi/sau servicii şi/sau tehnologii. Francizorul se asigură că beneficiarul, printr-o publicitate adecvată, face cunoscut că este o persoană independentă din punct de vedere financiar în raport cu francizorul sau cu alte persoane. (3) Dreptul care se transferă obligă beneficiarul la plata unei redevenţe şi îl autorizează să utilizeze marca produselor şi/sau serviciilor şi/sau tehnologiilor, know-how-ul ori o altă experienţă deosebită de franciză, precum şi orice alte drepturi de proprietate intelectuală sau industrială, după caz, susţinut permanent de asistenţa comercială şi/sau tehnică a francizorului, pe toată durata de valabilitate a contractului de franciză. Art. 7. – Francizorul va notifica în scris beneficiarului orice încălcare a obligaţiilor contractuale şi îi va acorda un termen rezonabil de remediere. Art. 8. – (1) La încetarea relaţiilor contractuale, relaţiile postcontractuale se vor baza pe regulile unei concurenţe loiale. (2) Francizorul poate să impună obligaţii ferme fostului beneficiar, asigurând astfel protejarea caracterului confidenţial al afacerii şi, în special, neutilizarea know-how-ului de către o reţea concurentă. Art. 9. – În cazul în care francizorul propune semnarea unui contract de exclusivitate, vor fi respectate următoarele reguli: – dacă este încasată o taxă de intrare în reţeaua de franciză, la semnarea contractului de franciză, suma privind drepturile de exclusivitate, prevăzută în contract, este proporţională cu taxa de intrare şi se adaugă acesteia; – în lipsa taxei de intrare, modalităţile de rambursare a taxei de exclusivitate sunt precizate în cazul rezilierii contractului de franciză; – taxa de exclusivitate poate fi destinată pentru a acoperi o parte a cheltuielilor necesare implementării francizei şi/sau pentru a delimita zona şi/sau pentru know-how-ul transmis; – contractul de exclusivitate trebuie să prevadă o clauză de reziliere, convenabilă ambelor părţi; – durata este determinată în funcţie de caracteristicile proprii fiecărei francize. Art. 10. – Francizorul poate să impună o clauză de nonconcurenţă şi de confidenţialitate, pentru a împiedica înstrăinarea know-how-ului transmis pe durata contractului de exclusivitate. Art. 11. – În temeiul relaţiilor contractuale cu beneficiarii săi, francizorul va întemeia o reţea de franciză, care trebuie exploatată astfel încât să permită păstrarea identităţii şi renumelui reţelei pentru care francizorul este garant. Art. 12. – Reţeaua de franciză este formată din francizor şi beneficiari. Prin organizare şi dezvoltare, reţeaua de franciză trebuie să contribuie la ameliorarea producţiei şi/sau distribuţiei de produse şi/sau de servicii. CAPITOLUL III Publicitate şi selecţie Art. 13. – Publicitatea pentru selecţionarea beneficiarilor trebuie să fie lipsită de ambiguitate şi să nu conţină informaţii eronate. Art. 14. – Documentele publicitare, care prezintă rezultatele financiare previzionate ale unui beneficiar, vor trebui să fie obiective şi verificabile. Art. 15. – (1) Francizorul selecţionează beneficiarul care face dovada competenţelor solicitate, respectiv: calităţi manageriale şi capacitate financiară pentru exploatarea afacerii. (2) Francizorul, în calitate de iniţiator şi garant al reţelei de franciză, trebuie să vegheze la păstrarea identităţii şi a reputaţiei reţelei de franciză

Sotii vor putea incheia conventii matrimoniale, pentru separarea bunurilor

Proiectul noului Cod Civil ofera posibilitatea sotilor de a alege intre regimul comunitatii legale, cel al comunitatii conventionale sau cel al separatiei de bunuri.

Spre deosebire de reglementarea in vigoare, cei care nu vor dori sa li se aplice comunitatea legala vor putea incheia conventii matrimoniale, care vor fi autentificate de notar si, pentru a fi opozabile tertilor, vor fi inscrise in Registrul national al regimurilor matrimoniale, tinut in format electronic de Uniunea Nationala a Notarilor Publici din Romania.

La cererea sotilor, conventiile pot fi notate si in cartea funciara sau inscrise in registrul comertului, precum si in alte registre de publicitate prevazute de lege.

In timpul regimului comunitatii, bunurile comune pot fi impartite, in tot sau in parte, prin buna invoiala sau pe cale judecatoreasca, fara nici o conditionare, lucru care nu este permis de legislatia in vigoare.

Potrivit regimului separatiei de bunuri, fiecare dintre soti este proprietar exclusiv asupra bunurilor dobandite inainte de incheierea casatoriei, precum si a celor pe care le dobandeste in nume propriu dupa aceasta data.

In ceea ce priveste modificarea regimului matrimonial, aceasta se poate realiza fie pe cale conventionala, fie pe cale judiciara, dupa caz.

Proiectul noului Cod civil a fost aprobat in sedinta Guvernului din 11 martie si a fost trimis la Parlament, pentru dezbatere si adoptare.

avocat Alice Strecheanu › Tools — WordPress

avocat Alice Strecheanu › Tools — WordPress.

Mai multe drepturi in contractele cu bancile si agentiile imobiliare, pentru consumatori

Prin Ordonanta de urgenta nr. 174/2008 pentru modificarea si completarea unor acte normative privind protectia consumatorilor, Guvernul a adus o serie de noi reglementari in privinta contractelor incheiate de banci si agentii imobiliare, cu clientii acestora.

OUG nr. 174/2008 a fost publicata joi, 27 noiembrie, in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 795. Actul normativ va intra in vigoare in 30 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial.

Comisioane fixe si proiect de contract, in cazul creditelor

OUG nr. 174/2008 prevede ca, in faza precontractuala, la solicitarea unei oferte de credit, bancile vor fi obligate prezinte un grafic de rambursare sau orice alt document care sa mentioneze costurile totale ce vor fi suportate de consumator si un exemplar al proiectului contractului de credit.

Mai mult, in contractul de credit vor fi mentionate dobanzile, precum si toate comisioanele, taxele, tarifele, spezele bancare sau orice alte costuri aferente acordarii si derularii contractului.

Actul normativ mai stabileste ca bancile nu vor putea majora comisioanele si, totodata, nu vor putea introduce altele noi, pe perioada derularii contractului de credit, fara a prejudicia, insa, prevederile privind modificarea dobanzii.

In contract se va mentiona tipul de dobanda, variabila si/sau fixa, iar daca dobanda este fixa numai pentru o anumita perioada, aceasta va fi precizata cu exactitate.

In cazul contractelor de credit cu dobanda variabila, formula dupa care se calculeaza variatia dobanzii va trebui indicata in mod expres in contract, cu precizarea periodicitatii si/sau a conditiilor in care survine modificarea ratei dobanzii, atat in sensul majorarii, cat si in cel al reducerii acesteia.

Mai mult, bancile nu vor putea sa modifice clauzele contractuale fara incheierea unui act aditional, acceptat de client. Aceasta prevedere va da clientului dreptul la rezilierea contractului, in cazul in care nu este de acord cu modificarile propuse de banca.

Nerespectarea acestor prevederi va fi sanctionata de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului (ANPC), cu amenzi cuprinse intre 5.000 si 50.000 lei.

Obligatii stricte, pentru agentiile imobiliare

Potrivit OUG nr. 174/2008, agentii imobiliari vor avea obligatia de a prezenta consumatorilor, inca din faza precontractuala, in scris, corect, complet si precis, informatii referitoare la:
a) preturile practicate in piata pentru tipul de imobil ce urmeaza a face obiectul intermedierii imobiliare, conform informatiilor existente in baza de date a agentiei imobiliare;
b) deficiente si alte inconveniente cunoscute de agentia imobiliara sau pe care in mod rezonabil putea sa le cunoasca, incluzand surse de zgomot, umezeala, poluare, miros, pericol de inundatii sau surpari, organizarea in apropiere a unor manifestari populare periodice, istoricul terenului sau al cladirii, posibile dezavantaje ale vecinatatilor;
c) nivelul comisionului practicat de agentia imobiliara;
d) situatia juridica a imobilului;
e) nivelul estimativ al costurilor ce urmeaza sa fie suportate de consumator, pentru obtinerea documentelor si intocmirea actelor necesare incheierii contractului.

De asemenea, agentiile imobiliare nu vor mai avea voie sa perceapa penalitati pentru neefectuarea tranzactiei, din culpa consumatorului, in cuantum mai mare decat valoarea comisionului pe care acesta il datora agentiei in cazul efectuarii tranzactiei.

Nerespectarea acestor prevederi va fi sanctionata de ANPC cu amenzi cuprinse intre 3.000 si 30.000 lei.

_________

Contractul de confidentialitate

Angajamentul de confidentialitate (sau contractul de confidentialitate) nu are un tipar structurat de anumite dispozitii legale, partile fiind libere sa construiasca acest contract asa cum doresc. Totusi, experienta impune a fi urmarite cateva puncte esentiale.

Extrem de importanta este definirea obiectului contractului care trebuie sa fie cat se poate de exhaustiva. O formulare de tipul:
1. “Informatiile Confidentiale sunt secrete comerciale sau alte informatii care includ, dar fara  a se limita la, descoperiri, idei, concepte, secrete profesionale, tehnici, proiecte, specificatii, planse, schite, diagrame, machete, scheme logice, programe de calculator, documente de licitatie, planuri strategice, planuri de acoperire teritoriala, planuri de marketing/ financiare/ de afaceri, numele angajatilor, clientilor sau furnizorilor, precum si alte informatii tehnice, financiare sau de afaceri, grafice, informatii scrise sau sub orice alta forma materiala dezvaluite de catre  … catre …., indiferent daca se specifica sau nu ca acestea sunt “confidentiale”,
poate fi o astfel de descriere.
In  masura necesitatii partile trebuie sa prevada exceptiile de la protectia confidentialitatii.
2. Interdictia de  dezvalui oricarui tert aceste informatii.
3. Descrierea pe cat posibil exhaustiva a operatiunilor interzise celui care se angajeaza sa pastreze confidentialitatea, operatiuni prin care ar fi susceptibil ca acele informatii sa fie dezvaluite tertilor.
4. Obligatia ca cel care se angajeaza sa pastreze confidentialitatea de a informa imediat asupra unor scurgeri de informatii accidentale sau in cazul in care este contactat de catre terti in scopul de a-l determina sa dezvaluie informatii.
5. Despagubirile care trebuie platite in cazul in care semnatarul angajamentului nu respecta vreo obligatie asumata.
6. Durata contractului, termen in care produce efecte obligatia de a nu dezvalui infiormatiile.
7. Modalitati de pastrare trasmitere, pastrare si inapoiere (sau eventual distrugere) a suporturilor materiale prin care a fost transmisa informatia.