EXECUTAREA SILITA A CONTRACTULUI DE LEASING


Intrebarea este daca pentru punerea in executare silita a contractului de leasing, este necesara sau nu investirea cu formula executorie a contractului?
Personal, pe cale de excepţie, am invocat nulitatea oricărei forme de executare începute împotriva debitoarei si fidejusorilor în absenţa învestirii cu formula executorie a titlului în baza căruia s-a pornit această executare silită. Argumentarea o detaliez în cele ce urmează:
Astfel, am arătat că, într-adevăr, în conformitate cu dispoziţiile art.374 alin.(1) din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct.15 din Legea nr. 459/2006, “Hotărârea judecătoreasca sau alt titlu se executa numai daca este investit cu formula executorie prevăzuta de art. 269 alin.(1), afara de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu si de alte hotarari sau înscrisuri prevăzute de lege, care se executa fara formula executorie”.
Corelativ, in art. 376 alin.(1) din acelaşi cod, s-a reglementat că “Se investesc cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin.(1), hotararile care au ramas definitive ori au devenit irevocabile, precum si orice alte hotarari sau inscrisuri, pentru ca acestea sa devina executorii, in cazurile anume prevazute de lege”.
Alin.1 al art. 374 a fost modificat în partea lui introductivă, prin înlocuirea formulării “nici o hotarare judecatoreasca nu se va putea executa daca nu este investita cu formula executorie “, cu noua formulare “hotararea judecatoreasca sau alt titlu se executa numai daca este investit cu formula executorie (?)”, precum şi în partea lui finală, prin introducerea între titlurile executorii ce se execută fără învestirea cu formula executorie şi a unor înscrisuri prevăzute de lege, altele decât încheierile executorii, hotărârile executorii provizoriu şi alte hotărâri prevăzute de lege.
Se poate observa deci, că noul text are semnificaţia de a preciza că formalitatea învestirii cu formulă executorie este necesară pentru orice titlu care se pune în executare, indiferent că este vorba de o hotărâre judecătorească sau alt înscris constatator al creanţei.
Dar, aşa cum s-a prevăzut prin însăşi dispoziţiile art. 374 alin.(1) din Codul de procedură civilă, de la această regulă au fost stabilite anumite excepţii, care se referă la încheierile executorii, hotărârile executorii provizoriu, precum şi la alte hotărâri ori înscrisuri determinate de lege.
Art. 374^1 din Codul de procedură civilă, introdus prin art.1 pct.16 din Legea nr. 459/2006, care prevede că “inscrisurile carora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu sunt puse in executare fara investirea cu formula executorie”, este un text normativ complementar dispoziţiilor alin.1 al art. 374, din analiza coroborată a celor două norme rezultând că sunt exceptate de la obligativitatea învestirii cu formulă executorie, inclusiv, acele hotărâri sau înscrisuri, prevăzute de lege, cu privire la care legiuitorul a voit să se pună în executare fără vreo formalitate, lucru menţionat în mod expres, astfel cum este cazul, spre exemplu, al hotărârilor judecătoreşti date în primă instanţă şi al celor irevocabile cu privire la procesele şi cererile în materie comercială (art. 720^8 si art. 720^9 din Codul de procedură civilă); titlurile executorii prevăzute de art. 41 din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată; titlurile constatatoare ale creanţelor Oficiului de Recuperare a Creanţelor Bancare, conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 333/2001 privind unele măsuri pentru diminuarea consecinţelor încetării răscumpărării de unităţi de fond de către Fondul Naţional de investiţii şi altele.
Totodată, prin normele enunţate, legiuitorul a precizat expres că hotărârile sau înscrisurile la care se referă ipoteza lor au caracter de titlu executoriu, fiind puse în executare fără învestirea cu formulă executorie.
Or, art. 374^1 din Codul de procedura civila are în vedere tocmai acest tip de hotărâri sau înscrisuri care sunt puse în executare în virtutea caracterului lor executoriu conferit de lege, indiferent de menţiunea uzitată de legiuitor “executorii de drept?, ?fără efectuarea altor formalităţi? ori ?fără învestirea lor cu formula executorie”.
În mod evident, excepţiile de la regula învestirii cu formula executorie prevăzută de art. 269 din Codul de procedură civilă, trebuie să-şi găsească aplicabilitatea numai la ipotezele la care se referă, neputând fi extinse şi la alte ipoteze sau cazuri, conform principiului “exceptio est strictissimae interpretationis”. Intr-adevăr, deşi legea conferă contractelor de leasing caracter de titlu executoriu, nu le exceptează de la necesitatea învestirii cu formula executorie înainte de a fi puse în executare.
Cu titlu exemplificativ, în susţinerea argumentaţiei noastre, am amintit (pentru similitudine) art. 30 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 255/2004 (publicată în M.Of. nr. 559 din 23 iunie 2004), care are următoarea redactare: (3) Contractul de asistenta juridică, legal încheiat, este titlu executoriu. Investirea cu formula executorie este de competenta judecătoriei în a carei raza teritorială se afla sediul profesional al avocatului.
Aşadar, prin Legea nr. 51/1995 nu i se recunoaşte contractului de asistenţă juridică un caracter executoriu (fără altă formalitate), ci doar natura de înscris care constituie titlu executoriu şi care poate deveni executoriu (susceptibil de punere în executare efectivă) numai prin învestirea lui cu formula executorie.
În mod similar, şi în acelaşi sens, prin Decizia nr. 4 din 19 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 381 din 4 iunie 2009, pronunţată în recursul în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 374^1 din Codul de procedură civilă, raportat la art. 61 din Legea nr. 58/1934 si art. 53 din Legea nr. 59/1934, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie – Secţiile Unite, a statuat că interpretarea dispoziţiilor legale menţionate trebuie să se facă în sensul că biletul la ordin, cambia şi cecul se învestesc cu formulă executorie pentru a fi puse în executare (deşi legea le conferă şi lor caracterul de titluri executorii).
Apreciem că aceeaşi trebuie să fie soluţia şi în cazul contractelor de leasing financiar şi al garanţiilor reale şi personale reglementate de O.G. nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, contracte şi garanţii pe care , deşi le conferă caracterul de titluri executorii (prin art. 8) , legea nu le exceptează printr-o dispoziţie expresă de la necesitatea învestirii cu formula executorie.

Separat de aceasta, am rezerve asupra opiniei exprimate in articolul de mai sus, conform careia, in cazul contractelor de leasing incheiate de persoanele juridice, acestea nu se bucura de un statut similar, de consumator.
Imi intemeiez aceasta opinie pe prevederile art. 51 din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, care dispune că: ?(1) TOATE OPERAŢIUNILE DE CREDIT ŞI GARANŢIE ALE INSTITUŢIEI FINANCIARE NEBANCARE TREBUIE SĂ SE DESFĂŞOARE CU RESPECTAREA PREVEDERILOR LEGALE REFERITOARE LA PROTECŢIA CONSUMATORULUI şi să fie consemnate în documente contractuale din care să rezulte clar toţi termenii şi toate condiţiile respectivelor tranzacţii. Aceste documente trebuie păstrate de instituţia financiară nebancară şi puse la dispoziţia personalului împuternicit al Băncii Naţionale a României, la cererea acestuia.
(2) Documentele contractuale trebuie să fie redactate astfel încât să permită clienţilor înţelegerea tuturor termenilor şi condiţiilor contractuale, în special a prestaţiilor la care aceştia se obligă potrivit contractului încheiat. Instituţiile financiare nebancare nu pot pretinde clientului dobânzi, penalităţi, comisioane ori alte costuri şi speze, dacă plata acestora nu este stipulată în contract.
Asadar, legea nu face distinctie intre persoanele utilizatoare ale unui contract de leasing, daca sunt fizice sau juridice, motiv pentru care, in opinia mea, legislatia privitoare la protectia consumatorului isi extinde aplicabilitatea in cazul acestui tip de contracte si la persoanele juridice.

Publicat în: on martie 17, 2010 at 5:41 PM  Comentarii (4)  
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

avocat Alice Strecheanu › Tools — WordPress


avocat Alice Strecheanu › Tools — WordPress.

Executarea silita


Aceasta este ultima faza a procesului,scopul acesteia fiind ducerea la indeplinire a masurilor luate in instanta.

Hotarirea poate fi executata de bunavoie de cel obligat sau prin masura executarii silite.Cind partea obligata-denumita debitor sau urmarit ,refuza sa-si execute obligatia se impune sa existe o reglementare astfel incit hotarirea instantei sa se execute.Punerea in executare si apoi intreaga procedura de executare silita trebuie sa se faca cu respectarea stricta a dispozitiilor legale care o reglementeaza.

Pot fi puse in executare atit hotaririle definitive investite cu formula executorie(art.374 c.proc.civ),cit si hotaririle nedefinitive dar care sint executorii de drept,sau instanta  a hotarit executarea lor inainte ca acestea sa devina definitive(art. 278-279 c.proc.civ.)

Dreptul de a cere executarea silitain temeiul oricarui titlu executoriu,se prescrie prin implinirea unui termen de 3 ani de la data ramanerii definitive a hotaririi sau din momentul in care hotarirea a devenit executorie.Dreptul de a cere executarea silita a unei hotariri judecatoresti apartine titularului dreptului recunoscut prin hotarire,mostenitorilor si succesorilor sai cu titlu particular,procurorului,autoritatii tutelare etc.

Persoana indreptatita sa ceara executarea,dupa ce obtine de la instanta copia legalizata a hotaririi judecatoresti,investita cu formula executorie,o depune cu cerere de executare la judecatoria  in a carei raza teritoriala se afla bunurile supuse urmaririi.Aceasta,prin incheiere,,verifica daca sint indeplinite cerintele legale si in caz afirmativ,ordona executorului judecatoresc sa inceapa procedura de executare silita.

Executarea silita a hotararilor de evacuare


In practica punerii in executare a hotararilor de evacuare apare de foarte multe ori problema eventualilor terti gasiti la fata locului sau care pretind a avea vreun drept de folosinta asupra imobilului. De multe ori aceasta situatie este invocata ca fiind un impediment la evacuare.

Acest gen al procedurii de executare silita este reglementat de Sectiunea a III-a predarea silita a bunurilor imobile situat in Capitolul al VI-lea din Cartea a V-a a Codului de procedura civila.

Reamintim ca executarea silita este o parte a procesului in interpretarea constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului

“Curtea mentioneaza ca, in conformitate cu jurisprudenta sa, executarea unei hotarari pronuntate de orice instanta trebuie privita ca o parte integranta a “procesului”, in sensul art. 6 alin. 1 din Conventie, şi ca dreptul de acces la instanta ar fi iluzoriu daca sistemul juridic intern al statului contractant ar permite ca o hotarare definitiva şi irevocabila sa ramana fara efect in detrimentul uneia dintre parti (vezi Hornsby impotriva Greciei, Hotararea din 19 martie 1997, rapoartele hotararilor şi deciziilor 1997-II, p. 510-511, § 40; Hotararea Burdov impotriva Rusiei, nr. 59.498/00 din 7 mai 2002, §§ 34-35; Jasiuniene impotriva Lituaniei nr. 41.510/98, § 27, din 6 martie 2003 şi Sabin Popescu, citata mai sus, § 64).” (Hotarare CEDO din 09/11/2004 in Cauza Croitoriu impotriva Romaniei Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 422 din 16/05/2006. A s evedea şi Hotararea din 17/06/2003 in cauza Ruianu impotriva Romaniei*) Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1139 din 02/12/2004, precum şi Hotararea din 26/08/2005 din 26 mai 2005, definitiva la 26 august 2005, in Cauza Costin impotriva Romaniei (Cererea nr. 57.810/2000) Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 367 din 27/04/2006).

Problema este una mai generala şi anume ce efecte are o hotarare de evacuare in legatura cu tertele persoane ce ar aparea in spatiu.

Art.579 C.pr.civ. arata ca executorul judecatoresc “va elibera imobilul cu ajutorul fortei publice, punand pe creditor in drepturile sale”.

Acest text conduce la doua concluzii:

1. Obiectivul executarii silite in cadrul predarii bunurilor imobile este punerea creditorului in drepturile sale. Simpla abandonare a imobilului de catre debitor, sau lasarea imobilului in detentia unor terti nu reprezinta o indeplinire a obligatiei de a se preda imobilul in mainile creditorului aratat in hotararea judecatoreasca ce se pune in executare, executorul judecatoresc fiind obligat sa staruie in demersurile sale pana creditorul este pus in drepturile sale.
2. Trebuie procedat la eliberarea imobilului. Textul de lege nu face nici o distinctie in privinta persoanelor care vor fi indepartate din imobil, toate persoanele care vor fi gasite acolo urmand a fi indepartate. Aceasta este singura interpretare de natura a asigura executarea hotararii judecatoreşti, orice alta interpretare fiind echivalenta cu lipsirea de eficacitate a hotararii de evacuare. Astfel, daca am lua in consideratie interpretarea deseori invocata, ca fata de terti hotararea judecatoreasca nu produce efecte, ei nefiind parte in acea cauza, şi prin urmare evacuarea s-ar face numai prin indepartarea strict a persoanei inscrisa in titlu, orice debitor va putea oricind sa introduca in spatiu terti, care nu ar putea fi evacuati conform acestei interpretari, ajungindu-se la imposibilitatea executarii hotararii judecatoreşti pentru totdeauna. Solutia paleativa de a promova o cerere de ordonanta de urgenta avand ca obiect evacuarea impotriva tertilor gasiti in imobil nu este o rezolvare, pentru ca şi fata de acea actiune ar putea sa apara in imobil un tert ajungandu-se la acelaşi impas. De altfel Curtea Europeana a Drepturilor Omului exclude şi condamna orice practica prin care pentru a se obtine executarea unei hotarari judecatoreşti creditorul obligatiei ar fi obligat sa apeleze la noi cereri in justitie: “Or, Curtea a hotarat deja ca ar fi excesiv sa i se ceara unui reclamant care a obtinut o hotarare judecatoreasca definitiva impotriva statului sa formuleze noi actiuni impotriva autoritatii pentru a obtine executarea obligatiei in cauza [vezi, mutatis mutandis, Cauza Roman şi Hogea impotriva Romaniei (decembrie), nr. 62.959/2000, 31 august 2004, şi Cauza Metaxas impotriva Greciei, nr. 8.415/2002, paragraful 19, 27 mai 2004].” (Hotarare din 26/08/2005 din 26 mai 2005, definitiva la 26 august 2005, in Cauza Costin impotriva Romaniei (Cererea nr. 57.810/2000), Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 367 din 27/04/2006)
Astfel apare ca singura interpretare posibila in sensul realizarii efectelor juridice a unei hotarari de evacuare este aceea ca toate persoanele trebuie indepartate, legea inseşi nefacand nici o distinctie.

Eventualele drepturi ale tertilor nu sunt in nici un fel incalcate. Tertii, conform art 399 C.pr.civ., au şi ei dreptul sa faca contestatie la executare. Astfel, daca exista vreun drept valid al tertilor desigur acesta va fi respectat şi actele de executare anulate. Dar aceasta se face numai in urma unui control judecatoresc, judecatorii fiind cei care vor verifica drepturile invocate şi vor hotara in consecinta. Executorul judecatoresc nu are nici un fel de competente in acest sens, singura lui insarcinare este aceea de a urma dispozitia instantei şi a proceda la evacuare.

Publicat în: on martie 10, 2008 at 10:24 AM  Comentarii (10)  
Tags:
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 37 other followers