Insolventa este cosmarul oricarui agent economic, dar daca totusi se ajunge intr-o astfel de situatie, procedura insolventei trebuie luata in calcul la momentul potrivit, astfel incat parametrii economici ai companiei sa permita o reorganizare judiciara de succes, iar riscurile asumate sa poata fi gestionate corect.

Potrivit unui studiu Coface Romania, realizat anul acesta, multe firme aplica prea tarziu aceasta procedura, de altfel iminenta, in anumite situatii. Depunerea cererii de insolventa  inaintea altor creditori, trebuie, asadar, analizata la rece.  Trebuie sa stim ca, aleasa la momentul oportun, procedura insolventei poate chiar elimina posibilitatea falimentului, readucand firma pe traseul ei comercial obisnuit. Prin implementarea unui plan de reorganizare judiciara viabil, acceptat de creditori, firma isi poate poate acoperi creantele si, totodata, poate fi revigorata financiar.

Procedura de insolventa instituita prin Legea 85/2006 are drept scop acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa, respectiv a acelui debitor care se afla la un anumit moment in imposibilitatea de a-si achita datoriile certe, lichide si exigibile. In cazul unei firme insolvente se va deschide, fie procedura generala de insolventa, fie procedura simplificata de insolventa.

„Procedura generala presupune in mod obligatoriu parcurgerea unei perioade de observatie de catre debitor, in urma careia acesta din urma intra, succesiv sau separat, in procedura de reorganizare judiciara (in cazul in care administratorul judiciar considera ca societatea are sanse reale de redresare) sau direct in faliment (in cazul in care redresarea financiara nu pare a fi posibila). Reorganizarea judiciara poate duce la redresarea societatii debitoare ca  urmare a implementarii cu succes a planului de reorganizare si implicit la inchiderea procedurii insolventei fata de debitor sau, in cazul in care planul de reorganizare esueaza, la faliment .

Pe de alta parte, intrarea in procedura simplificata presupune cu necesitate intrarea in faliment a debitorului. Din acest motiv, situatiile in care impotriva unui debitor se poate declansa procedura simplificata de insolventa au caracter exceptional (de exemplu administratorul nu poate fi gasit). Cu toate acestea, faptul ca exista o situatie prevazuta de lege – respectiv atunci cand sediul nu corespunde adresei din registrul comertului – care in practica a dus de multe ori la aplicarea procedurii simplificate, este considerata de practicieni excesiva

Cu alte cuvinte, este sanctionat debitorul care nu a fost suficient de diligent in a-si organiza schimbarea sediului astfel incat, sa nu existe o perioada de timp in care sa functioneze la un sediu altul decat cel inregistrat la registrul comertului. Acest lucru este cu atat mai dificil in contextul protestului actual din sistemul judiciar si a modalitatii curente de solutionare a dosarelor de catre Registrul Comertului Bucuresti, dat fiind faptul ca dosarele (inclusiv cele privind schimbarea sediului) primesc termen de solutionare peste aproape un an de la depunerea acestora

Ce trebuie sa stiti despre  procedura de insolventa

„Aceasta reprezinta o procedura colectiva de realizare a creantelor condusa de administratorul judiciar sau lichidator, sub supravegherea judecatorului sindic, punand astfel la adapost creditorii de haosul executarilor silite individuale. In perioada derularii procedurii de insolventa, sunt suspendate actiunile in justitie initiate pentru realizarea creantelor asupra averii debitorului; de asemenea, pentru aceasta perioada nu curg penalitati sau dobanzi, si este permisa continuarea activitatii debitorului pentru realizarea planului de reorganizare, scopul principal fiind crearea de lichiditati destinate acoperirii creantelor. Ca urmare a caracterului colectiv al procedurii, nu toate creantele vor fi recuperate, nici partial, nici integral”

“O buna cooperare intre creditori si debitor poate duce chiar la inchiderea procedurii.”

“Pe de alta parte, trebuie sa avem in vedere faptul ca deschiderea procedurii insolventei (generala sau simplificata) poate avea consecinte extrem de nefaste asupra desfasurarii activitatii unei societati comerciale, intrucat este insotita de cele mai multe ori de ridicarea dreptului de administrare al administratorilor statutari. Simpla depunere a unei cereri privind deschiderea procedurii de insolventa poate avea consecinte asupra debitorului; majoritatea contractelor de credit dau posibilitatea bancilor de a solicita rambursarea anticipata a creditului in cazul in care o cerere privind deschiderea procedurii de insolventa este depusa; recomandam revizuirea contractelor de imprumut din aceasta perspectiva”.

De asemenea, trebuie sa stiti ca,” in cadrul procedurii de insolventa, creditorii au atributii extrem de extinse si deci este important ca debitorul sa cunoasca modalitatile in care acestia pot influenta desfasurarea procedurii, astfel incat o buna cooperare intre creditori si debitor poate duce chiar la inchiderea procedurii.

Atitudinea bancii creditoare

“Si daca am vorbit despre necesitatea unei bune colaborari intre debitor si creditor, trebuie sa adaugam faptul ca, dimensionarea proiectelor companiilor trebuie realizata avand la baza realitatile economice. Daca exista dificultati in desfasurarea activitatii, firmele trebuie sa se adreseze bancii creditoare/institutiilor finantatoare pentru a gasi impreuna solutii pentru depasirea crizei temporare de lichiditati, inainte de depunerea cererii de insolventa”, a completat presedintele Asociatiei Romane a Bancilor (ARB), Radu Gratian Ghetea.

Acesta a mai subliniat ca nu toti cei care intra in insolventa trebuie sa ajunga si in faliment, solutia fiind, in unele cazuri, reorganizarea judiciara propusa de debitor, lichidatorul societatii sau creditori.

„Avand in vedere contextul economic actual si problemele pe care le intampina clientii, bancile nu sunt interesate de executarea silita a garantiilor din perspectiva scaderii drastice a valorii de piata a acestora, precum si a schimbarii, de asemenea, semnificative a raportului cerere-oferta, dar mai ales pentru ca sunt constiente ca pot contribui la redresarea economiei prin salvarea clientilor lor” a mai declarat presedintele ARB.

In cazul in care se va opta pentru solutia reorganizarii, sub controlul lichidatorului, cu conditia ca aceasta sa fie viabila si aprobata de adunarea creditorilor, trebuie sa stiti ca, institutiile de credit nu vor ezita sa intervina si, eventual, sa va sprijine, a mai explicat Radu Ghetea.

Acest lucru este sustinut si de riscurile la care creditorii, in special bancile, se expun in momentul deschiderii unei proceduri de insolventa. Putem vorbi aici despre existenta unui grup de creditori privilegiati, in primul rand Statul, care isi va realiza creantele inaintea tuturor, astfel incat ceilalti sa nu mai poata primi nimic sau in cel mai bun caz, foarte putin.

Pe acelsi fond, sustine Radu Gratian Ghetea, comunitatea bancara a solicitat, la inceputul acestui an, modificarea legislatiei privind insolventa, respectiv majorarea nivelului minim al creantei pentru care poate fi introdusa cererea creditorului, pentru a limita situatiile in care creditorii cer insolventa debitorilor si a evita crearea de blocaje in lant care duc la nerambursarea creditelor.

Planul de reorganizare judiciara

Trebuie sa stiti ca un plan de reorganizare judiciara, in cadrul procedurii de insolventa va fi strict monitorizat de lichidator, sau de administratorul judiciar, motiv pentru care trebuie implementata o solutie  realista, pertinenta, sustenabila, de realizare a tuturor creantelor inscrise in tablou, care sa fie acceptata de majoritatea creditorilor.

Planul de reorganizare judiciara poate fi propus de debitor, cu aprobarea adunarii generale a actionarilor/asociatilor, de administratorul judiciar, de unul sau mai multi creditori.

De asemenea, „in urma confirmarii unui plan de reorganizare, debitorul isi va conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar si in conformitate cu planul confirmat, pana cand judecatorul-sindic va dispune, motivat, fie incheierea procedurii insolventei si luarea tuturor masurilor pentru reinsertia debitorului in activitatea comerciala, fie incetarea reorganizarii si trecerea la faliment. Pe parcursul reorganizarii, debitorul va fi condus de administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar. Actionarii, asociatii si membrii cu raspundere limitata nu au dreptul de a interveni in conducerea activitatii ori in administrarea averii debitorului, cu exceptia si in limita cazurilor expres si limitativ prevazute de lege si in planul de reorganizare”, se mentioneaza in textul Legii 85/ 2006.

„Evaluarea dosarului de reorganizare de catre banca (in calitate de creditor) presupune o analiza a oportunitatii actiunii de reorganizare, a viabilitatii acesteia (sanse reale), precum si a eficientei planului- raport costuri/rezultate. Practic se aplica procedura de analiza similara, dar mai severa, cu cea de creditare a clientului. Planul de reorganizare trebuie sa prezinte clar modalitatile de depasire a dificultatilor temporare, cum ar fi: identificarea unor noi piete de desfacere, reducerea costurilor, maximizarea vanzarilor, diversificarea activitatilor sau concentrarea pe activitatile cu profit ridicat, reorientarea productiei, implicarea mai mare a asociatilor/actionarilor si un management al afacerii mai performant” a mentionat Radu Gratian Ghetea.

Acesta a mai daugat ca in situatia in care decid sa finanteze clientul aflat in reorganizare, bancile isi asuma un nou risc, evident superior, de aceea, acest proces nu trebuie inteles de clienti ca o masura de amanare a unei stari de insolventa inevitabila si presupune evaluarea reala a capacitatii de redresare economica si financiara.

Daca v-ati hotarat sa faceti pasul, trebuie sa stiti ca detaliile procedurale referitoare la divort, trebuie sa fie intodeauna precedate de discutiile cu sotul, respectiv sotia, intr-o incercare de solutionare amiabila a tuturor divergentelor. Presupunand aceasta, ne-am propus sa va prezentam o serie de aspecte importante, care tin de buna desfasurare a unui proces pentru desfacerea casatoriei.

Divortul a devenit in societatea moderna, conform statisticilor, un fenomen cu o frecventa deosebit de mare. Si, din pacate, exista in practica situatii in care partile implicate fie nu ajung la un consens privind aspectele aferente desfacerii casatoriei, precum custodia copiilor sau impartirea bunurilor comune, fie exista situatii in care unul dintre soti nu accepta ideea unui divort.

In fine, exista situatia cea mai fericita, din perspectiva raului cel mai mic, in care sotii ajung la un divort de comun acord. Pentru toate aceste aspecte, legislatia romaneasca ofera in Codul Familiei la Capitolul IV si in Codul de Procedura Civila la art 607-619,  intreaga procedura.

Initierea procesului de divort

Procesul de divort va incepe cu depunerea unei cereri de chemare in judecata.
Aceasta trebuie depusa personal de catre reclamant (sotul care are initiativa desfacerii casatoriei) la judecatoria in circumscriptia careia se afla domiciliul comun al sotilor, in doua exemplare daca sotii nu au copii minori si in trei exemplare, daca exista copii.

Daca sotii nu au domiciliu comun sau daca niciunul dintre soti nu mai locuieste in circumscriptia judecatoriei in care se afla cel din urma domiciliu comun, judecatoria competenta este aceea in circumscriptia careia isi are domiciliul paratul, iar cand paratul nu are domiciliu in tara, este competenta judecatoria in circumscriptia careia isi are domiciliul reclamantul.

Cererea de divort trebuie sa contina numele, domiciliul si resedinta partilor, data si locul unde a fost incheiata casatoria, precizarea ultimului domiciliu comun, motivele divortului, precum si modalitatea in care reclamantul doreste solutionarea cererilor accesorii divortului, respectiv incredintarea copiilor minori, daca este cazul, partajul bunurilor comune, sau pastrarea de catre sotie a numelui dobandit prin casatorie.

La cererea de divort se mai ataseaza certificatul de casatorie in original, copiile actelor de nastere ale copiilor (daca este cazul), chitanta doveditoare pentru plata taxei judiciare de timbru si timbrul judiciar de 0.3 lei. Taxa judiciara de timbru datorata pentru actiunea de desfacere a casatoriei este de 39 lei si se plateste la CEC, in contul judecatoriei la care se introduce actiunea de divort. De asemenea, pot fi anexate inscrisurile de care reclamantul doreste sa se foloseasca in justificarea cererilor sale (documente dovedind veniturile, bunurile dobandite in timpul casatoriei, etc.)

Odata demarate procedurile pentru desfacerea casatoriei trebuie sa stim ca partile implicate trebuie sa se prezinte personal in fata instantelor judecatoresti. Daca la termenul de judecata, reclamantul lipseste nejustificat si se infatiseaza numai paratul, cererea va fi respinsa ca nesustinuta.

Partile se pot infatisa prin mandatar in cazul in care unul dintre soti executa o pedeapsa ce il priveaza de libertate, este impiedicat de o boala grava, este pus sub interdictie sau are resedinta in strainatate.

Ce faci cand primesti o cerere de divort?

In cazul in care primiti o cerere de divort este bine sa va prezentati la judecata, conform procedurii legale. Daca veti ignora citatia, iar procedura legala de chemare a sotului parat a fost indeplinita, judecata se poate desfasura si in lipsa dumneavoastra.
Daca sunteti de acord cu desfacerea casatoriei si cu motivele invocate, o puteti preciza in scris, sau verbal, in fata instantei de judecata, la primul termen.

In situatia in care ambii soti doresc desfacerea casatoriei dar nu sunt indeplinite conditiile privind divortul prin acord, probele au un caracter formal, de regula audiindu-se un singur martor care este intrebat daca vede posibila continuarea casatoriei. In practica, judecatorii au inteles faptul ca realitatea a depasit de mult rigiditatea prevederilor Codului Familiei si le-au adaptat printr-o aplicare adecvata.

Daca sotul chemat pentru desfacerea casatoriei doreste sa divorteze, insa nu este de acord cu motivele invocate de reclamant, considerandu-le injuste sau avand motive proprii, poate transmite acest lucru fie prin intampinare, fie facand o cerere proprie de divort, care se va judeca in cadrul aceluiasi dosar.

In sfarsit, poate exista situatia in care sotul chemat in judeacta nu este de acord cu insasi actiunea de divort. In acest caz trebuie sa stiti ca legislatia permite, cu ajutorul temeinic al unui avocat bun si pe baza audierii unor martori, ca sotul parat sa convinga instanta ca raporturile dintre soti nu sunt grav vatamate si continuarea casatoriei este inca posibila. Inainte  de a pune astfel problema, nu uitati insa, ca un proces de divort prelungit poate avea efecte negative asupra dumneavoastra, asupra copiilor si de ce nu, chiar a persoanei alaturi de care, in trecut, ati decis sa intemeiati o familie.

Adaugam ca in procedura divortului exista o serie de derogari de la dreptul comun. In primul rand nu se poate lua interogatoriu partilor implicate pentru dovedirea motivelor de divort, in ideea unui proces echitabil. Pe de alta parte, pot fi audiati in calitate de martori rudele si afinii, cu exceptia descendentilor sotilor

Divortul prin acordul partilor

In acest caz putem discuta despre desfacerea casatoriei pe baza acordului ambilor soti. Pentru aplicarea acestei  proceduri trebuie indeplinite urmatoarele doua conditii: din momentul cand cei doi au spus “DA” in fata ofiterului starii civile trebuie sa fi trecut un an, iar a doua conditie, sa nu existe minori rezultati din casatorie.

Acestea fiind spuse, dupa ce instanta a primit personal, de la ambii soti cererea de divort, semnata, presedintele verifica existenta consimtamantului acestora, dupa care, va fixa un termen de doua luni in sedinta publica.

Daca sotii au convenit si asupra modalitatilor de solutionare a cererilor accesorii ale divortului, este bine ca acest lucru sa fie mentionat in cererea de divort.

La termenul de judecata instanta va verifica daca sotii staruie in desfacerea casatoriei pe baza acordului lor si, in caz afirmativ, va trece la judecarea cererii fara a administra probe cu privire la motivele de divort, iar casatoria va fi desfacuta fara a se pronunta vina uneia dintre parti.

Pronuntarea Divortului

Cand o instanta pronunta desfacerea casatoriei, are in vedere indeplinirea concomitenta a urmatoarelor conditii: sa existe motive temeinice, acestea sa fi vatamat grav raporturile dintre soti si continuarea casatoriei sa nu mai fie posibila. In aceasta idee, instanta va administra probe si va audia martori astfel incat sa se asigure ca exista un temei justificat al divortului.

Acest lucru este important de stiut din perspectiva faptului ca o instanta va pronunta divortul, nu pe baza vinei pe care ambii soti sau numai unul dintre soti o are, ci numai daca, datorita culpei sotilor, raporturile dintre acestia au fost grav vatamate, astfel incat casatoria nu mai poate continua.

Adaugam faptul ca procedura pentru desfacerea casatoriei permite, la solicitarea partilor, ca hotararea de pronuntare a divortului sa nu fie motivata, aspect relevant pentru pastrarea discretiei in rezolvarea ulterioara a unor probleme accesorii ale divortului.
Mai trebuie sa stiti ca instanta poate sa pronunte divortul impotriva ambilor soti, daca din dovezile administrate reiese vina amandurora. Stabilirea culpei unuia dintre soti sau a ambilor soti prezinta interes in ceea ce priveste unele efecte ale divortului, asupra modului in care va fi stabilita pensia de intretinere, in ceea ce priveste incredintarea copiilor minori precum si , daca este cazul, la obtinerea beneficiului contractului de inchiriere, privitor la locuinta comuna.

Reclamantul poate renunta la cerere in tot cursul judecatii inaintea instantelor de fond, iar actiunea de divort se va stinge prin impacarea sotilor, in orice faza a procesului, chiar daca intervine in instanta de apel sau de recurs, iar apelul ori recursul nu sunt timbrate conform legii.

Termenul de apel, precum si cel de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotararii. Apelul sau, dupa caz, recursul reclamantului impotriva hotararii prin care s-a respins cererea va fi respins ca nesustinut, daca la judecata se prezinta numai paratul.

Avantajul principal al biletului la ordin rezidă în faptul că, la scadenţă, biletul la ordin devine titlu executoriu.
Biletul la ordin este definit ca fiind acel înscris comercial (titlu de credit) prin care o persoană numită emitent sau subscriitor (debitorul) îşi asumă obligaţia personală şi necondiţionată să plătească pentru respectivul înscris unei alte persoane numite beneficiar (creditor) o anumită sumă de bani, la o dată fixă numită scadenţă şi într-un loc bine determinat.
Legea nr. 58/1934, aşa cum a fost modificată, prevede menţiunile esenţiale pe care trebuie să le cuprindă un bilet la ordin, şi anume:
• denumirea de bilet la ordin;
• data emisiunii;
• scadenţa;
• menţionarea obligaţiei personale şi necondiţionate de a plăti suma de bani;
• numele beneficiarului;
• semnătura subscriitorului sau a emitentului;
• locul de plată.
Spre deosebire de cambie, în biletul la ordin nu figurează numele trasului, deoarece trăgătorul şi trasul se identifică cu persoana emitentului. Tot spre deosebire de cambie, care este creată la iniţiativa creditorului, biletul la ordin este creat la iniţiativa debitorului. Biletul la ordin poate fi transmis prin gir şi poate fi garantat prin aval.
Dar cel mai important lucru este acela că, spre deosebire de ordinul de plată, efectuarea plăţii prin bilet la ordin are un mare avantaj şi anume că, la scadenţă, biletul la ordin devine titlu excecutoriu. Din punct de vedere practic, aceasta înseamnă că dacă debitorul nu şi-a achitat datoria, creditorul poate să treacă la executarea silită a acestuia, eliminându-se faza îndelungată a judecăţii şi obţinerii unei hotărâri definitive care să fie ulterior investită cu formula executorie.

Singura cale de atac împotriva executării biletului la ordin, opoziţia la executare, poate fi intentată potrivit art.62 din Legea nr. 58/ 1934 asupra acestuia în termen de 5 zile de la data primirii somaţiei de executare de către debitor, iar nu de la data comunicării actului de procedură, cum este prevăzut în general.
Cu privire la emiterea biletelor la ordin fără acoperire în cont, se constată că, în cazul în care biletul la ordin nu este emis în condiţiile prevăzute în art. 104 pct. 2 din Legea nr. 58/1934, sunt aplicabile dispoziţiile acestei legi privitoare la gir, scadenţa, plata, acţiunea sau executarea cambială, regres în caz de neplată şi protest, fapta neconstituind infracţiune, ci se situează în domeniul dreptului civil.

În cazul în care, însă, prin emiterea biletului la ordin fără acoperire creditorul este indus în eroare, în scopul obţinerii unui folos material injust şi dacă s-a cauzat acestuia o pagubă, fapta constituie infracţiunea de înşelăciune în convenţii, prevăzută în art. 215 alin. (3) C. pen.
Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit prin decizia nr. 338 din 13 decembrie 2004 că „Emiterea unui bilet la ordin pentru a cărui valorificare la data scadenţei nu există acoperirea necesară nu constituie infracţiune în lipsa unor elemente subiective sau obiective corespunzătoare conţinutului constitutiv al unei fapte penale.
Când beneficiarul este indus sau menţinut în eroare, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, prin prezentarea ca fiind adevărat faptul mincinos că există acoperire în cont pentru încasare, în aşa fel încât fără această eroare cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul, fapta constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (3) C. pen“.

Cadrul legal in materie, respectiv, Legea privind combaterea concurentei neloiale, nr 11/1991, reglementeaza in mod expres faptele de concurenta neloiala care pot atrage retinerea urmatoarelor forme de raspundere: raspundere contraventionala, raspundere penala, raspundere civila

Raspunderea contraventionala care este antrenata in cazul incalcarii prevederilor art. 4. din Legea nr. 11/1991. Sanctiunea contraventionala consta in amenda stabilita in cuantum fix ce se aplica de catre departamentul de specialitate din cadrul Ministerului Finantelor Publice ce a preluat atributiile Oficiului de Concurenta, (Directia Ajutor de stat. Practici neloiale. Preturi reglementate) fie din oficiu, fie la sesizarea/plangerea unui partii vatamate ce justifica astfel interesul legitim, fie la a sesizarea Camerelor de Comert si Industrie.
Sanctiunea poate fi aplicata si persoanelor juridice. Termenul de prescriptie aplicabil in aceasta materie este termenul general de 3 ani.
Extras din Legea nr.11/1991
ART. 4
Constituie contraventii urmatoarele fapte, daca nu sint savirsite in astfel de conditii incit sa fie considerate, potrivit legii penale, infractiuni:
a) incalcarea de catre persoanele fizice a interdictiilor prevazute la art.
36 din Legea 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si asociatati comerciale;
b) oferirea serviciilor de catre salariatul exclusiv al unui conerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte;
c) dezvaluirea de catre salariatul unui comerciant a unor date secrete privind activitatea acestuia, catre un concurent;
d) incheierea de contracte prin care un comerciant asigura predarea unei marfi sau executarea uner prestatii in mod avantajos, cu conditia aducerii de catre client a altor cumparatori, cu care comerciantul ar urma sa incheie contracte asemanatoare;
e)incheierea de contracte prin care cumparatorul ar urma sa primeasca un premiu, care depinde exclusiv de o tragere la sorti sau de hazard;
f) comunicarea sau raspindirea in public de catre un comerciant de afirmatii asupra intreprinderii sale sau activitatii acesteia, menite sa induca in eroare si sa-i creeze o situatie de favoare in dauna unor concurenti;
g) comunicarea sau raspindirea, de catre un comerciant, de afirmatii mincinoase asupra unui concurent sau marfurilor sale, afirmatii de natura sa dauneze bunul mers al intreprinderii.
Comunicarea facuta confidential este socotita un act de concurenta neloiala numai cind autorul comunicarii stia ca faptele nu corespund adevarului;
h) oferirea, promiterea sau acordarea – mijlocit sau nemijlocit – de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentantilor acestuia, pentru ca prin purtare neloiala sa poata afla procedeele sale industriale, pentru a cunoaste sau a folosi clientela sa, ori pentru a obtine alt folos pentru sine ori pentru alta persoana in dauna unui concurent;
i) deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legaturilor stabilite cu aceasta clientela in cadrul functiei detinute anterior la acel comerciant;
j) concedierea unor salariati ai unui comerciant, in scopul infiintarii unei societati concurente care sa capteze clientii acelui comerciant sau angajarea salariatilor unui comerciant in scopul dezorganizarii activitatii sale.
Contraventiile de la lit. a) se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei la
20.000 lei, cele de la lit. b)-e) cu amenda de la 10.000 lei la 40.000 lei, iar cele de la lit. f)-j) cu amenda de la 20.000 lei la 60.000 lei.
Sanctiunea poate fi aplicata si persoanelor juridice.
Contraventiile se constata, la sesizarea partii vatamate, de catre salariati anume imputerniciti de camerele de comert si industrie teritoriale sau de Inspectia comerciala de stat. Agentii constatatori aplica o data cu constatarea contraventiei si o amenda.
Contraventiilor prevazute la alin. 1 li se aplica dispozitiile Legii nr.32/ 1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor.

Raspunderea penala in cazul savarsirii infractiunilor prevazute si sanctionate de art. 5 din Legea nr. 11/1991. Actiunea penala se pune in miscare la plângerea partii vatamate ori la sesizarea Camerelor de Comert si Industrie Teritoriale sau a altei organizatii profesionale ori la sesizarea persoanelor imputernicite de Directia Ajutor de stat. Practici neloiale. Preturi Reglementate din cadrul Ministerului Finantelor Publice.
Extras din Legea nr.11/1991
ART. 5
Constituie infractiune de concurenta neloiala si se pedepseste cu inchisoare de la o luna la doi ani sau cu amenda de la 20.000 lei la 100.000 lei:
a) intrebuintarea unei firme, unei embleme, unor desemnari speciale sau a unor ambalaje de natura a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant;
b) producerea in orice mod, importul, exportul, depozitarea, punerea in vinzare sau vinzarea unor marfuri purtind mentiuni false privind brevetele de inventii, originea si caracteristicile marfurilor, precum si cu privire la numele producatorului sau comerciantului, in scopul de a induce in eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari.
Pentru mentiuni false asupra originii marfurilor se inteleg orice indicatii de natura a face sa se creada ca marfurile au fost produse intr-o anumita localitate, intru-un anumit teritoriu sau intr-un anumit stat.
Nu se socoteste mentiune falsa asupra originii marfurilor denumirea unui produs al carui nume a devenit generic si indica in comert numai natura lui, afara de cazul cind denumirea este insotita de o mentiune care ar putea face sa se creada ca are acea origine.

Raspunderea civila. Actiunea civila prin care reclamantul solicita instantei competente sa il oblige pe parat – autorul/autorii faptei de concurenta neloiala – sa inceteze, sa inlature actul de concurenta neloiala, sa restituie documentele insusite in mod ilicit de la detinatorul legitim si sa plateasca daca este cazul daune pentru prejudiciile cauzate, este desemnata in literatura de specialitate ca actiune in concurenta neloiala. Dreptul la actiune in concurenta neloiala consacrat de lege se prescrie în termen de un an de la data la care pagubitul a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca dauna si pe cel care a cauzat-o, dar nu mai tîrziu de 3 ani de la data savîrsirii faptei
Instanta competenta material sa solutioneze aceasta actiune este Tribunalul iar competenta teritoriala este determinata de locului savârsirii faptei sau de sediul paratului sau inculpatului; in lipsa unui sediu fiind competent tribunalul domiciliului paratului sau inculpatului. In ceea ce priveste natura acestei forme de raspundere, precizam ca opinia majoritara este in sensul considerarii acesteia ca avand natura delictuala de tip special.De cele mai multe ori aceste actiuni sunt insotite de ordonanta presedintiala, prin care se solicita instantelor ca pana la solutionarea actiunii principaler sa dipusa incetarea practicii comerciale neloiale.O alta masura speciala ce poate fi aplicata de catre instanta de judecata este aceea a obligarii autorului faptei la publicarea hotararii resp[ective de sanctionare in presa pe cheltuiala sa.
In practica cele mai dese cazuri de concurenta neloiala constau in folosirea fara drept a unei firme, inventii, marci, indicatii geografice unei embleme sau unui ambalaj de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant.

Franciza- se realizeaza prin reproducerea unei afaceri de succes in conditiile convenite cu titularul acestei afaceri. Franciza presupune un transfer de cunostinte de la titularul afacerii de succes catre intreprinzatorul pe care l-a selectionat. Franciza presupune exploatarea unor drepturi de proprietate intelectuala si industriala apartinand titularului unei afaceri de succes de catre un nou intreprinzator in schimbul pretului convenit. Franciza inseamna un parteneriat total intre francizor si francizat, un schimb permanent de informatii intre acesti parteneri, o cooperare stransa si continua pentru reusita comuna in afacerea propusă de partenerii de afacere.
Astfel, in Codul deontologic al Asociatiei Romane de Franciza, franciza este definita ca fiind “un sistem de comercializare a produselor si/sau serviciilor si/sau tehnologiilor, bazat pe o colaborare stransa si continua intre intreprinderi, distincte si independente sub aspect juridic si financiar, francizorul si francizatii sai, in care francizorul acorda francizatilor sai dreptul si impune obligatia de a exploata o intre¬prindere in conformitate cu conceptul francizorului. Dreptul astfel concedat autorizeaza si obliga pe francizat, in schimbul unei contributii financiare directe sau indirecte, sa utilizeze firma si/sau marca produselor si/sau ser¬viciilor, savoir faire-ul si alte drepturi de proprietate intelectuala, sustinut prin aportul continuu de asistenta co¬merciala si/sau tehnica in cadrul si pe durata contractului de franciza scris, incheiat intre parti in acest scop”.

Franciza = un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continua intre persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoana, denumita Francizor, acorda unei alte persoane, denumita Beneficiar sau Francizat, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu.

Francizor = un comerciant care este titularul drepturilor asupra unei marci inregistrate; asigura beneficiarului o pregatire initiala pentru exploatarea marcii inregistrate; confera dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu; utilizeaza personal si mijloace financiare pentru promovarea marcii sale, cercetarii si inovatiei, asigurand dezvoltarea si viabilitatea produsului.

Beneficiar sau francizat = un comerciant, persoana fizica sau juridica, selectionat de francizor, care adera la principiul omogenitatii retelei de franciza, asa cum este ea definita de catre francizori.

Reteaua de franciza = cuprinde un ansamblu de raporturi contractuale intre un francizor si mai multi beneficiari, in scopul promovarii unei tehnologii, unui produs sau un serviciu, precum si pentru dezvoltarea productiei si distributiei unui produs sau serviciu.

Know-how-ul = ansamblul formulelor, definitiilor tehnice, documentelor, desenelor si modelelor, retelelor, precedeelor si altor elemente analoage, care servesc la fabricarea si comercializarea unui produs.

Contractul de franciza trebuie sa defineasca clar obligatiile si responsabilitatile fiecarei parti, precum si orice alte clauze ale colaborarii.

Contractul de franciza trebuie sa cuprinda urmatoarele clauze:

- obiectul contractului,
- drepturile si obligatiile partilor,
- conditiile financiare,
- durata contractului,
- conditiile de modificare, prelungire si reziliere.

Franciza poate fi: de distributie, de servicii sau industriala.

Revista “Franchise International” defineste o franciza ca fiind un concept de afacere prin care francizatul plateste pentru “marca”( numele) si “instruirea”(know-how-ul) in sistemele, operatiunile si sistemul comercial al francizorului printr-o taxa initiala si printr-o taxa ulterioara denumita “taxa de franciza”( un procent din cifra de afaceri).

Master franchising =O persoana fizica sau o organizatie este desemnata drept “concesionar principal” intr-o anumita tara pe care sa o dezvolte dupa marca, stilul comercial si sistemul francizorului. Dezvoltarea retelei se face prin sub-francizare regionala, multipla sau unica.

Regional franchising = Mai multe persoane fizice sau organizatii sunt desemnate drept “concesionari regionali” intr-o anumita tara pentru a dezvolta regiuni mari din acea tara dupa marca, stilul comercial si sistemul francizorului. Dezvoltarea retelei se face prin sub-francizare multipla sau unica.

Area Development Franchising = Mai multe persoane fizice sau organizatii sunt desemnate drept “concesionari de dezvoltare a unei regiuni” intr-o anumita tara pentru a dezvolta anumite regiuni din acea tara ( de exemplu orase importante, regiuni provinciale) dupa stilul comercial si sistemul francizorului. Dezvoltarea retelei se face prin coordonarea lanturilor de desfacere pe care le conduc. In general, in acest caz sunt preferate lanturile conduse de mai multi decat cele sub-francizate.

Joint venturing =Un francizor se asociaza cu un partener de afaceri compatibil dintr-o anumita tara ( de exemplu un intreprinzator, o intreprindere, o organizatie guvernamentala) pentru dezvolta in co-finantare o anumita tara sau parti din acea tara dupa marca, stilul comercial si sistemul agreate. Dezvoltarea retelei poate fi facuta fie prin sub-francizare, fie prin dezvoltarea unui lant de desfacere.

Direct franchising =Un francizor recruteaza, instruieste si sprijina francizati dintr-o anumita tara prin control de la distanta fie de la sediul central, fie dintr-un birou deschis in tara respectiva sau printr-un agent sau broker autorizat. Aceasta varianta presupune cele mai scazute costuri din partea francizorului, dar nu mai detine controlul – cel mai important element al unei francize de succes.

REGULAMENT
pentru aplicarea prevederilor art.5 si 6 din Legea concurentei nr.21/1996, privind practicile anticoncurentiale

ARTICOLUL 1
Dispozitii generale
(1) Sunt interzise, fiind nule de drept, întelegerile, exprese sau tacite, dintre agentii economici sau asociatiile de agenti economici, orice decizii de asociere sau practici concertate între acestia, care intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, denumita în continuare lege, în afara de cazurile exceptate de catre Consiliul Concurentei, prin decizie, în baza prevederilor art. 5 alin. (2) din lege, precum si folosirea abuziva a unei pozitii dominante detinute de catre unul sau mai multi agenti economici, prin recurgerea la faptele anticoncurentiale si la practicile abuzive care intra sub incidenta art. 6 din lege.
(2) Conform art. 8 din lege, prevederile art. 5 si 6 din lege nu sunt incidente în privinta agentilor economici sau gruparilor de agenti economici a caror cifra de afaceri pentru exercitiul financiar precedent recurgerii la comportamente susceptibile a fi calificate practici anticoncurentiale nu depaseste plafonul stabilit anual de catre Consiliul Concurentei, iar cota de piata detinuta de agentul economic sau de agentii economici participanti la grupare nu depaseste 5%.
(3) Limitele prevazute la alin. (2) nu se aplica practicilor anticoncurentiale care privesc preturi, tarife, acorduri de partajare a pietei sau participarea în mod concertat, cu oferte trucate, la licitatii sau la alte forme de concurs de oferte, aceste practici anticoncurentiale, descoperite si dovedite, fiind interzise automat si sanctionate conform prevederilor legii.
(4) Cazurile de încalcare a interdictiilor prevazute la art. 5 alin. (1) si la art. 6 din lege, descoperite si investigate de Consiliul Concurentei sau de Oficiul Concurentei, în conditiile procedurii prevazute de lege la cap. V si detaliate în prezentul regulament, vor fi sanctionate prin deciziile emise în conformitate cu prevederile cap. VI din lege.
(5) Beneficiul exceptarii prevazut la art. 5 alin. (2) din lege se obtine:
a.prin dispensa acordata de Consiliul Concurentei pentru cazuri individuale de întelegeri, decizii de asociere ori practici concertate, la solicitarea agentilor economici sau a asociatiilor de agenti economici, care vor trebui sa probeze îndeplinirea conditiilor stabilite la art. 5 alin. (2).
Deciziile de acordare a dispenselor vor specifica data de la care se aplica, durata pentru care se acorda dispensa, precum si conditiile si obligatiile care trebuie respectate de catre beneficiarii dispensei.
Procedura de întocmire a cererilor pentru dispense, informatiile care trebuie prezentate, procedura de investigare si de emitere a deciziilor si termenele de observat sunt stabilite prin prezentul regulament.
b.prin încadrare într-o categorie exceptata prin regulament al Consiliului Concurentei, pentru urmatoarele categorii de întelegeri, decizii de asociere ori practici concertate: distributia selectiva, agregata sau exclusiva, cumpararea exclusiva, cercetare-dezvoltare, specializare, licenta de brevete si comunicare de know-how, francisa, distributie de autovehicule, piese de schimb si service, asigurari.
Deciziile de acordare a beneficiului exceptarii vor fi luate pentru întelegerile, deciziile de asociere ori practicile concertate, notificate de catre agentii economici sau asociatiile de agenti economici la Consiliul Concurentei, în conditiile de procedura stabilite prin Regulamentul privind exceptarea pe categorii de întelegeri, decizii de asociere ori practici concertate.

ARTICOLUL 2
Procedura de acordare a exceptarii de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din lege, pentru întelegerile, deciziile de asociere ori practicile concertate
(1) Pentru întelegerile, deciziile de asociere ori practicile concertate, anterioare sau posterioare intrarii în vigoare a legii, care intra sub incidenta interdictiei prevazute la art. 5 alin. (1) din lege, dupa publicarea în Monitorul Oficial al României a Regulamentului privind exceptarea pe categorii de întelegeri, decizii de asociere ori practici concertate, respectiv a prezentului regulament, se va proceda dupa cum urmeaza:
a.pentru a beneficia de exceptarea pe categorie, daca îndeplinesc conditiile stabilite de Consiliul Concurentei prin Regulamentul privind acordarea exceptarii pe categorii de întelegeri, decizii de asociere si practici concurentiale, de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din lege, agentii economici sau asociatiile de agenti economici interesati vor înainta notificarea la Consiliul Concurentei, în conditiile, termenele si conform procedurii stabilite prin regulament.
Pentru a se asigura îndeplinirea conditiilor de încadrare în categoria respectiva de acorduri exceptate, agentii economici în cauza vor putea sa renegocieze acordul;
b.pentru a obtine dispensa în cazurile individuale de întelegeri, decizii de asociere ori practici concertate, în conditiile prevederilor art. 5 alin. (2) din lege, agentii economici sau asociatiile de agenti economici interesati vor solicita Consiliului Concurentei dispensa în conditiile prezentului regulament.
(2) Neobservarea prevederilor alin. (1) nu excepteaza întelegerile, deciziile de asociere si practicile concertate de la interdictia stabilita prin art. 5 alin. (1) din lege, iar agentii economici în cauza vor fi supusi sanctiunilor prevazute de aceasta, chiar daca respectivele acorduri, decizii de asociere ori practici concertate ar îndeplini conditiile de exceptare individuala ori s-ar încadra într-o categorie exceptata.

ARTICOLUL 3
Procedura de certificare prealabila de catre Consiliul Concurentei ca nu exista temei pentru interventie în baza art. 5 alin. (1) sau a art. 6 din lege
(1) Înainte de a stabili o întelegere, o decizie de asociere sau o practica concertata, ori înainte de a realiza o pozitie dominanta pe piata, agentii economici sau asociatiile de agenti economici implicati pot solicita Consiliului Concurentei o certificare prealabila ca nu exista motiv pentru interventie în baza art. 5 alin. (1) sau a art. 6 din lege cu privire la comportamentul concurential preconizat.
(2) Pentru certificare, agentii economici sau asociatiile de agenti economici vor înainta cererea, în conditiile si conform procedurii stabilite prin prezentul regulament. Cererea va fi întocmita conform formularului-tip utilizat si pentru solicitarile de dispensa individuala, conform art. 5 alin. (2) din lege.
(3) Formularul-tip, anexat la prezentul regulament, va putea fi folosit si pentru cererea de certificare prealabila, pentru cazurile în care comportamentul pe piata nu este considerat abuz si nu intra sub incidenta art. 6 din lege.
(4) Cererilor de certificare prealabila li se aplica procedura de furnizare a informatiilor, de investigare a cazului si de luare a deciziilor, conform prezentului regulament.
ARTICOLUL 4
Definirea termenilor piata, parte substantiala din piata si pozitie dominanta, în întelesul art. 5 si 6 din lege
(1) Prin piata se întelege piata relevanta, respectiv piata produsului si piata geografica, afectata de o întelegere, decizie de asociere, practica concertata sau pe care se exercita o pozitie dominanta.
Piata relevanta se defineste în legatura cu un produs sau cu un grup mic de produse si cu aria geografica în care acestea sunt comercializate.
Piata produsului include toate produsele si/sau serviciile care sunt considerate de catre consumatori ca interschimbabile sau substituibile produselor/serviciilor agentilor economici investigati, datorita caracteristicilor, pretului si utilizarii date, respectiv pe toti agentii economici care comercializeaza aceste produse ori servicii.
Piata geografica cuprinde aria în care agentii economici din cadrul pietei relevante a produsului si/sau serviciului sunt implicati în comercializare, în conditii similare de concurenta, si care poate fi delimitata de ariile geografice învecinate.
(2) În aplicarea prevederilor art. 6 din lege, prin parte substantiala a pietei românesti, se întelege acea parte din teritoriul României care reprezinta piata relevanta afectata de comportamentul agentului economic care abuzeaza de pozitia sa dominanta, atunci când aceasta are sau ar putea avea consecinte semnificative pentru economia României în ansamblu.
(3) Prin pozitie dominanta pe piata relevanta se întelege situatia în care un agent economic este capabil, într-o masura apreciabila, sa se comporte independent fata de concurentii si clientii sai de pe aceasta piata. Între concurenti se vor include si concurentii potentiali, adica agentii economici care, în circumstantele economice date, au capacitatea de a intra pe piata relevanta cu produse de pe alte arii geografice, inclusiv din import, sau prin adaptarea rapida a capacitatilor de productie de care dispun, în conditii acceptabile de eficienta.

ARTICOLUL 5
Reguli de competenta pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din lege
(1) Conform prevederilor art. 27 lit. a) din lege, Consiliul Concurentei, pe linia combaterii practicilor anticoncurentiale, ia decizii în cazurile de încalcare a dispozitiilor art. 5 si 6 din lege, constatate în urma investigatiilor efectuate în anumite cazuri.
(2) Conform prevederilor art. 37 lit. a) si d) din lege, Oficiul Concurentei efectueaza, din proprie initiativa sau ca urmare a unei plângeri sau sesizari, investigatiile privind aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din lege si urmareste aplicarea efectiva a deciziilor Consiliului Concurentei, informând asupra situatiilor constatate.
(3) În baza art. 39 alin. (3) din lege, Consiliul Concurentei si Oficiul Concurentei se vor informa reciproc asupra investigatiilor pe care le initiaza si vor putea conlucra la desfasurarea oricarei investigatii.
(4) Consiliul Concurentei sau, dupa caz, Oficiul Concurentei, în aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) si ale art. 6 din lege, dispune efectuarea de investigatii, dupa cum urmeaza:
a.din oficiu;
b.la plângerea unei persoane fizice sau juridice interesate;
c.la cererea oricareia dintre autoritatile, institutiile, organizatiile sau a oricaruia dintre organele mentionate la art. 30 lit. a) – f) din lege.
(5) Conform prevederilor art. 27 lit. b) si c) din lege, Consiliul Concurentei poate dispune efectuarea de investigatii, ca urmare a cererilor înaintate de agentii economici sau de asociatiile de agenti economici, pentru:
a.certificarea ca nu exista temei pentru interventie în baza art. 5 alin. (1) sau a art. 6 din lege;
b.acordarea de dispense pentru întelegeri, decizii de asociere sau practici concertate, care se încadreaza în prevederile art. 5 alin. (2) din lege.
(6) Ori de câte ori Consiliul Concurentei decide pornirea unei investigatii pentru încalcarea prevederilor art. 5 alin. (1) sau ale art. 6 din lege, pentru certificarea neinterventiei sau ca urmare a cererii de dispensa în conditiile art. 5 alin. (2) din lege, poate solicita ca investigatia sa fie efectuata de catre Oficiul Concurentei, acesta fiind obligat sa o aduca la îndeplinire în conditiile legii si ale prezentului regulament.
(7) Daca o investigatie pentru încalcarea dispozitiilor art. 5 alin. (1) sau ale art. 6 din lege a fost dispusa de catre Consiliul Concurentei, Oficiul Concurentei nu poate dispune efectuarea unei investigatii în cazul respectiv.

ARTICOLUL 6
Dispozitii generale privind procedura de desfasurare a investigatiilor
(1) Descoperirea si investigarea încalcarii prevederilor legii incumba Consiliul Concurentei si Oficiului Concurentei, care actioneaza prin personalul de control de specialitate împuternicit în acest scop conform art. 39 alin. (1) din lege.
În aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din lege, investigatiile vor fi desfasurate în baza competentelor precizate la art. 5 din prezentul regulament.
(2) În cazul savârsirii infractiunii prevazute la art. 63 alin. (1) din lege, si anume în cazurile de participare cu intentie frauduloasa si în mod determinant a unei persoane fizice la conceperea, organizarea sau realizarea practicilor interzise de art. 5 alin. (1) si de art. 6 din lege si care nu sunt exceptate conform prevederilor art. 5 alin. (2) sau ale art. 8 din lege, personalul desemnat în conditiile alin. (1) va putea efectua numai actele prevazute la art. 214 din Codul de procedura penala.
(3) Procedura de investigatie pentru cazurile de încalcare a prevederilor art. 5 alin. (1) si ale art. 6 din lege cuprinde:
a.examinarea preliminara a eventualelor plângeri;
b.solicitarea de informatii;
c.investigatia propriu-zisa la fata locului;
d.raportul asupra investigatiei;
e.audierea;
f.luarea deciziilor.
(4) Pentru certificarea prealabila a cazurilor de neinterventie si pentru obtinerea de dispense în conditiile art. 5 alin. (2) din lege, procedura cuprinde:
a.întocmirea si înaintarea cererilor la Consiliul Concurentei de catre agentii economici interesati;
b.verificarea cererilor si eventuala completare si/sau suplimentare a informatiilor;
c.investigarea cazului, care include consultarea tertilor si audierea partilor care solicita certificarea neinterventiei, respectiv dispensa;
d.luarea deciziilor.
(5) În baza art. 47 din lege, ori de câte ori dispune pornirea unei investigatii, presedintele Consiliului Concurentei, respectiv seful Oficiului Concurentei, desemneaza un raportor, responsabil pentru întocmirea raportului asupra investigatiei, care instrumenteaza toate actele procedurii de investigare si propune presedintelui Consiliului Concurentei, respectiv sefului Oficiului Concurentei, dispunerea masurilor care sunt de competenta acestora.

ARTICOLUL 7
Examinarea preliminara a eventualelor plângeri
În baza art. 40 lit. b) din lege, plângerile unor persoane fizice sau juridice afectate prin încalcarea prevederilor art. 5 alin. (1) sau ale art. 6 din lege vor fi examinate de Consiliul Concurentei sau de Oficiul Concurentei, în termen de 30 de zile de la primire, în conditiile prevederilor art. 46 din lege
.
ARTICOLUL 8
Solicitarea de informatii
(1) În baza art. 41 din lege, personalul Consiliului Concurentei, respectiv al Oficiului Concurentei, poate solicita agentilor economici sau asociatiilor de agenti economici, informatiile necesare, cu specificarea:
·modalitatii în care trebuie furnizate informatiile;
·datei pâna la care trebuie furnizate informatiile;
·bazei legale si scopului solicitarii informatiilor;
·sanctiunii prevazute de lege la art. 55 lit. b) sau c), respectiv amenzii de la 2.000.000 lei la 100.000.000 lei, în cazul furnizarii de informatii inexacte sau incomplete, sau în cazul nefurnizarii informatiilor solicitate.
(2) Daca agentii economici sau asociatiile de agenti economici nu au furnizat în termenul stabilit informatiile solicitate conform alin. (1) sau au furnizat informatii inexacte sau incomplete, se va aplica, de catre personalul de control al Consiliului Concurentei, respectiv al Oficiului Concurentei, împuternicit sa instrumenteze investigarea cazului, amenda prevazuta la art. 55 lit. b) sau c) din lege.
În cazul furnizarii de documente, înregistrari si evidente într-o forma incompleta în timpul investigatiilor desfasurate conform prevederilor art. 42 alin. (2) sau al refuzului de a se supune unui control desfasurat conform prevederilor art. 42 alin. (1) si ale art. 43 din lege, se va aplica, de catre personalul de control, amenda prevazuta la art. 55 lit. d) si e) din lege.
Contraventiilor sanctionate cu amenzi, prevazute la art. 55 lit. b)-e) si la art. 56 lit. d) din lege, li se aplica prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, cu exceptia art. 25-27.
În baza art. 59 alin. (1) din lege, Consiliul Concurentei, respectiv Oficiul Concurentei, poate obliga, prin decizie, agentii economici sau asociatiile de agenti economici la plata unor amenzi cominatorii în suma de pâna la 250.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, calculata de la data stabilita prin decizie, pentru a-i determina sa furnizeze informatiile care le-au fost cerute în baza art. 41 sau sa se supuna controlului prevazut la art. 42-44 din lege.
Decizia va fi emisa, conform art. 60 alin. (3) din lege, de catre o comisie din cadrul Consiliului Concurentei sau, dupa caz, de catre adjunctul sefului Oficiului Concurentei.
(3) În conformitate cu prevederile art. 57 din lege, individualizarea sanctiunilor prevazute la alin. (2) se va face tinând seama de gravitatea faptei, de cifra de afaceri si de cota de piata detinuta de contravenient, gradat pe trepte.
(4) Deciziile emise vor fi comunicate partilor în cauza de catre Secretariatul Consiliului Concurentei sau, dupa caz, al Oficiului Concurentei.
(5) Împotriva deciziilor luate de catre o comisie din cadrul Consiliului Concurentei sau de catre adjunctul sefului Oficiului Concurentei se poate face plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la presedintele Consiliului Concurentei, respectiv la seful Oficiului Concurentei, care se vor pronunta, prin decizie motivata, în termen de 30 de zile de la înregistrarea plângerii.
(6) Deciziile presedintelui Consiliului Concurentei, respectiv ale sefului Oficiului Concurentei, luate în conditiile alin. (5), pot fi atacate în fata Sectiei de contencios administrativ a Curtii Supreme de Justitie, în termen de 15 zile de la primirea comunicarii.
(7) Conform art. 45 din lege, la solicitarea Consiliului Concurentei, respectiv a Oficiului Concurentei, organele administratiei publice centrale si locale sau, dupa caz, alte institutii si autoritati publice sunt obligate sa permita accesul personalului de investigatie la documentele, datele si informatiile detinute de acestea.

ARTICOLUL 9
Investigatia propriu-zisa la fata locului
(1) Procedura stabilita prin prezentul articol se aplica în caz de încalcare a prevederilor legii, investigata din oficiu de catre Consiliul Concurentei sau de Oficiul Concurentei, pentru care pornirea investigatiei s-a hotarât în urma autosesizarii, în baza art. 40 lit. a) din lege, în cazul plângerilor examinate conform art. 46 alin. (1), pentru care s-a dispus pornirea investigatiei, în cazul cererilor de dispensa ale agentilor economici sau ale asociatiilor de agenti economici interesati, în baza art. 40 lit. c) din lege, precum si în cazurile cererilor autoritatilor, organelor si organizatiilor mentionate la art. 30 lit. a)-f) din lege, conform art. 40 lit. d) din lege.
(2) Personalul de control de specialitate, abilitat în baza art. 42 alin. (1) din lege, poate sa efectueze anchete, poate, conform art. 42 alin. (2) din lege, sa solicite declaratii sau orice documente necesare pentru îndeplinirea misiunii, sa sigileze, sa ridice registre, acte financiar-contabile si comerciale sau alte evidente, eliberând persoanei supuse investigatiei copii de pe originale, ori sa obtina copii, pastrând originalele; de asemenea, este autorizat sa faca inspectii inopinate, al caror rezultat va fi consemnat într-un proces-verbal de constatare, si sa primeasca, la convocare sau la fata locului, informatii si justificari.
(3) Refuzul de a se supune unui control constituie contraventie, care, conform art. 55 lit. e) din lege, se sanctioneaza cu amenda de la 2.000.000 lei la 100.000.000 lei.
Totodata, conform art. 59 alin. (1) lit. b) din lege, în cazurile de refuz de a se supune oricarui control prevazut la art. 42-44 din lege, Consiliul Concurentei, respectiv Oficiul Concurentei, poate obliga, prin decizie, pe agentii economici sau asociatiile de agenti economici la plata unor amenzi cominatorii în suma de pâna la 250.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, calculata de la data stabilita prin decizie.
(4) Furnizarea de documente, înregistrari si evidente într-o forma incompleta în timpul investigatiilor desfasurate conform alin. (2) constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 2.000.000 lei la 100.000.000 lei, conform art. 55 lit. d) din lege.
(5) Perchezitia în baza autorizarii judiciare date prin ordonanta presedintelui tribunalului se desfasoara în conditiile de procedura stipulate în art. 42 alin. (3), în art. 43 si în art. 44 alin. (3), (4), (5) si (6) din lege si cu respectarea art. 44 alin. (8) si (9) din lege.
(6) În caz de constatare a savârsirii infractiunii prevazute la art. 63 alin. (1) din lege, actiunea penala se pune în miscare la sesizarea Consiliului Concurentei sau, dupa caz, a Oficiului Concurentei.

ARTICOLUL 10
Raportul asupra investigatiei
(1) Raportorul, desemnat conform prevederilor art. 6 alin. (5) din prezentul regulament, întocmeste raportul asupra investigatiei, în care va consemna:
a.numele si adresele partilor implicate;
b.prevederile din lege, considerate a fi fost încalcate de catre agentii economici implicati;
c.faptele, elementele si consideratiile pe baza carora se apreciaza ca s-a comis încalcarea prevederilor legii;
d.masurile si, dupa caz, sanctiunile propuse.
(2) Raportul asupra investigatiei va fi comunicat partilor în cauza, cu solicitarea ca, pâna la o anumita data, acestea sa comunice Consiliului Concurentei, respectiv Oficiului Concurentei, observatiile lor, în scris.
(3) Termenul pentru comunicarea observatiilor de catre partile implicate va fi stabilit de la caz la caz, avându-se în vedere complexitatea cazului, si nu va fi mai scurt de o luna de la data primirii raportului asupra investigatiei. În baza deciziei Consiliului Concurentei, respectiv a Oficiului Concurentei, acest termen poate fi prelungit o singura data si pentru cel mult 30 de zile, la cererea partii care invoca motive întemeiate, având în vedere împrejurarile speciale în care se afla.
(4) Raportorul desemnat va preda Consiliului Concurentei raportul asupra investigatiei, cuprinzând si observatiile partilor, masurile si sanctiunile propuse, împreuna cu dosarul complet al cazului.
(5) Rapoartele întocmite de Oficiul Concurentei trebuie sa poarte viza sefului Oficiului Concurentei.
(6) Raportorul va prezenta si va sustine, la data fixata, raportul în plenul Consiliului Concurentei, care va decide asupra masurilor ce urmeaza a fi luate;

ARTICOLUL 11
Audierea
(1) Orice procedura de investigatie, conform art. 48 din lege, cuprinde audierea agentilor economici, participanti la întelegerea, decizia de asociere ori practica concertata sau la concentrarea economica, investigata. Audierea este dispusa de catre presedintele Consiliului Concurentei.
(2) Cu minimum 30 de zile înainte de data fixata pentru audiere, o copie de pe raportul asupra investigatiei va fi transmisa, spre luare la cunostinta, persoanelor a caror audiere a fost dispusa, împreuna cu citatiile pentru audiere.
(3) Presedintele Consiliului Concurentei poate admite audierea autorului unei plângeri sau reclamatii, la cererea acestuia, precum si a oricarei persoane fizice sau juridice care declara ca detine date si informatii relevante pentru stabilirea adevarului în cauza investigata.
(4) Persoanelor a caror audiere a fost admisa, conform alin. (2), li se va trimite, cu cel putin doua saptamâni înainte de data fixata pentru audiere, o copie de pe raportul asupra investigatiei, cuprinzând elementele prevazute la art. 10 alin. (1) din prezentul regulament, numai la cerere si daca presedintele Consiliului Concurentei apreciaza ca este util în interesul investigatiei, împreuna cu citatiile pentru audiere.
(5) În citatiile pentru audiere se vor preciza:
a.data fixata pentru audiere;
b.posibilitatea si conditiile în care poate fi consultat dosarul cauzei, la sediul Consiliului Concurentei;
c.faptul ca neprezentarea sau renuntarea la audiere, precum si refuzul oricarei depozitii, conform art. 48 alin. (3) din lege, nu constituie impedimente pentru continuarea procedurii de investigatie în cazul respectiv.
(6) Înainte de audiere, la cererea scrisa a partilor, respectiv a persoanelor citate, conform prevederilor art. 49 alin. (2) si (3) din lege, presedintele Consiliului Concurentei poate permite consultarea dosarului la Secretariatul Consiliului Concurentei si obtinerea, contra cost, de copii si extrase de pe actele procedurii de investigatie.
(7) Documentele, datele si informatiile din dosarul cauzei, care prezinta caracter de secret de stat ori sunt confidentiale, nu sunt accesibile pentru consultare ori obtinere de copii sau de extrase decât prin decizie semnata de presedintele Consiliului Concurentei.
(8) Persoanele care au consultat dosarul cauzei vor fi înregistrate într-un registru special, cu toate datele de identificare si de localizare a acestora si cu semnatura autografa.
(9) Agentii economici citati vor fi reprezentati la audiere de catre reprezentantii lor legali sau de catre persoanele împuternicite special în acest scop. Audierile vor fi facute în plenul Consiliului Concurentei.
(10) Audierea persoanelor citate va fi facuta separat sau în prezenta altor parti citate, caz în care se va acorda atentia cuvenita pastrarii secretului de afaceri al agentilor economici implicati.
(11) Depozitiile sau declaratiile persoanelor audiate vor fi consemnate în scris si vor fi semnate de persoanele respective sau vor fi înregistrate pe banda magnetica.

ARTICOLUL 12
Luarea deciziilor
(1) În conformitate cu prevederile art. 50 lit. a) si în baza atributiei prevazute la art. 27 lit. a) din lege, dupa audierile dispuse si, daca este cazul, admise si dupa examinarea observatiilor partilor asupra raportului de investigatie, Consiliul Concurentei poate decide dupa cum urmeaza:
a.sa ordone încetarea practicilor anticoncurentiale constatate, sa formuleze recomandari, sa impuna partilor conditii speciale si alte obligatii, sa aplice agentilor economici amenzi în conditiile prevazute la cap. VI din lege, în cazul unei investigatii dispuse din oficiu sau la sesizare, privind încalcarea prevederilor art. 5 alin. (1) sau ale art. 6 din lege;
b.sa emita o decizie motivata de acordare sau de refuz de dispensa, pentru întelegerea, decizia de asociere ori practica concertata, în cazul unei cereri, conform prevederilor art. 5 alin. (4) din lege.
(2) În cazurile în care agentii economici sau asociatiile de agenti economici se fac vinovati de încalcarea prevederilor art. 5 alin. (1) sau, dupa caz, ale art. 6 din lege, Consiliul Concurentei va emite o decizie prin care ordona încetarea practicilor anticoncurentiale constatate, putând, totodata, prin aceasta decizie sa formuleze recomandari si sa impuna partilor implicate conditii speciale si alte obligatii.
Decizia va preciza termenul în care partile sunt obligate sa se conformeze hotarârii si masurilor dispuse.
(3) Contraventiile reprezentând încalcarea prevederilor art. 5 alin. (1) sau ale art. 6 din lege, conform art. 56 lit. a) din lege, se sanctioneaza cu amenda de la 5.000.000 lei la 250.000.000 lei, iar pentru agentii economici cu o cifra de afaceri de peste 2.500.000.000 lei în anul financiar anterior celui în care s-a încalcat legea, cu amenda în suma de pâna la 10% din cifra de afaceri respectiva.
(4) Individualizarea sanctiunii se face tinând seama de gravitatea faptei si de consecintele sale asupra concurentei, dupa criteriul cifrei de afaceri a contravenientului si al cotei de piata detinute de acesta, gradat pe transe. Sanctiunea se aplica prin decizie emisa de comisia Consiliului Concurentei, desemnata pentru cazul în speta, respectiv de adjunctul sefului Oficiului Concurentei.
(5) În cazul în care agentii economici implicati nu au adus la îndeplinire o decizie emisa conform alin. (2), în termenul indicat, agentii economici sau asociatiile de agenti economici în cauza pot fi obligati la plata unei amenzi cominatorii în suma de pâna la 750.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, prin decizie emisa de o comisie din cadrul Consiliului Concurentei, respectiv de adjunctul sefului Oficiului Concurentei, conform art. 59 alin. (2) lit. a) din lege.
(6) Conform art. 59 alin. (3) din lege, în baza deciziei comisiei din cadrul Consiliului Concurentei, respectiv a adjunctului sefului Oficiului Concurentei, profiturile suplimentare realizate de agentii economici ca urmare a încalcarii prevederilor art. 5 alin. (1) sau ale art. 6 din lege, vor fi confiscate si varsate la bugetul de stat.
(7) Deciziile emise conform alin. (1), (2), (3), (5) si (6) vor fi comunicate fara întârziere partilor în cauza, prin secretarul general al Consiliului Concurentei, si vor putea fi publicate în Monitorul Oficial al României, pe cheltuiala contravenientului sau a solicitantului, dupa caz. La publicarea deciziilor se va tine seama de interesele legitime ale agentilor economici în cauza, astfel încât secretul profesional sa nu fie divulgat.
(8) Împotriva deciziilor luate conform alin. (3), (5) si (6), se poate face plângere, în termen de 15 zile de la data comunicarii deciziei, la presedintele Consiliului Concurentei, respectiv la seful Oficiului Concurentei, care se vor pronunta prin decizie motivata, în termen de 30 de zile de la înregistrarea plângerii.
(9) Deciziile presedintelui Consiliului Concurentei, respectiv ale sefului Oficiului Concurentei, luate conform alin. (8), pot fi atacate în fata Sectiei de contencios administrativ a Curtii Supreme de Justitie, în termen de 15 zile de la primirea comunicarii.
(10) Deciziile luate de Consiliul Concurentei conform alin. (1) pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucuresti, în termen de 30 de zile de la comunicare. Presedintele instantei poate ordona, la cerere, suspendarea executarii deciziei atacate.
(11) Conform art. 7 din lege, daca, prin masurile luate si prin sanctiunile aplicate de Consiliul Concurentei unui agent economic care abuzeaza de pozitia sa dominanta, nu se obtine restabilirea situatiei si prevenirea repetarii abuzului, Consiliul Concurentei, pentru motiv de afectare grava a unui interes public major, poate cere curtii de apel în a carei circumscriptie teritoriala se afla sediul principal al agentului economic în cauza sa ordone masurile adecvate pentru lichidarea pozitiei dominante pe piata a acestuia.

ARTICOLUL 13
Procedura de întocmire si de înaintare a cererilor pentru certificarea prealabila a neinterventiei Consiliului Concurentei, în conditiile art. 3 din prezentul regulament, precum si a cererilor de dispensa, potrivit art. 5 alin. (2) si în baza art. 5 alin. (4) si (6) din lege
(1) Cererea se întocmeste în forma prezentata în anexa la prezentul regulament si va fi intitulata, dupa caz, cerere pentru certificarea prealabila a neinterventiei sau cerere pentru dispensa. Se recomanda agentilor economici sa consulte compartimentul de specialitate al Consiliului Concurentei înainte de întocmirea cererii pentru certificarea neinterventiei sau pentru dispensa.
(2) Cererilor pentru certificarea prealabila a neinterventiei, privind întelegerile, deciziile de asociere ori practicile concertate, intervenite dupa data intrarii în vigoare a legii, li se aplica, mutatis mutandis, procedura prevazuta la art. 2 alin. (1) din prezentul regulament.
(3) Cererile, împreuna cu documentele precizate în formular, semnate de reprezentantii legali ai agentilor economici sau ai asociatiilor de agenti economici în cauza, vor fi înaintate Consiliului Concurentei în cinci exemplare, prin posta, recomandat sau prin curier. Consiliul Concurentei va înregistra primirea cererilor într-un registru special de evidenta.
(4) Cererile pentru certificarea prealablia a neinterventiei si cererile de dispensa devin efective la data primirii lor de catre Consiliul Concurentei, atunci când acestea sunt corecte si complete, cu consecintele prevazute la art. 15 din prezentul regulament.
(5) Daca se constata ca informatiile cuprinse în cerere si/sau documentele aferente sunt incomplete si/sau inexacte, Consiliul Concurentei va informa neîntârziat, în scris, partile care au înaintat cererea si va fixa un termen de cel mult doua saptamâni pentru completarea informatiilor de catre partile în cauza. În aceste cazuri, cererea devine efectiva la data primirii de catre Consiliul Concurentei a completarii informatiilor, astfel încât cererea sa devina corecta si completa. Daca autorii nu corecteaza si nu completeaza informatiile conform solicitarii si pâna la expirarea termenului stabilit de Consiliul Concurentei, cererea respectiva va fi considerata inacceptabila si va putea fi respinsa de Consiliul Concurentei; agentii economici vor fi informati, în scris, fara întârziere.
(6) În examinarea de fond a cazului, Consiliul Concurentei se bazeaza pe informatiile cuprinse în cerere si pe documentele aferente, putând sa solicite si informatii suplimentare, în baza prevederilor art. 41 din lege; solicitarea acestor informatii de la agentii economici se va face conform prevederilor art. 8 din prezentul regulament.

ARTICOLUL 14
Procedura de examinare a cererilor, de investigare si de emitere a deciziilor
(1) În cazul cererilor de certificare prealabila a neinterventiei, în urma examinarii informatiilor din cerere si a eventualelor informatii solicitate suplimentar, Consiliul Concurentei va hotarî, dupa caz:
a.certificarea neinterventiei sale, atunci când constata ca întelegerea, decizia de asociere sau practica concertata ori pozitia dominanta nu intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) sau ale art. 6 din lege;
b.încadrarea întelegerii, deciziei de asociere sau practicii concertate ori pozitiei dominante în cauza, ca intrând sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1), respectiv ale art. 6, din lege.
(2) Calificarea conform lit. a) sau b) va fi comunicata în scris, de îndata, partilor care au înaintat cererea.
(3) În examinarea cazurilor de acordare de dispensa conform prevederilor art. 5 alin. (2) din lege, Consiliul Concurentei se va baza pe informatiile furnizate prin cerere si pe eventualele informatii solicitate suplimentar, în conditiile prevazute la art. 8 din prezentul regulament.
Atunci când din examinarea preliminara a cererii rezulta posibilitatea acordarii exceptarii, se va proceda dupa cum urmeaza:
a.se va publica, pe cheltuiala partii interesate în obtinerea dispensei, rezumatul cererii si vor fi invitati tertii sa-si prezinte punctul de vedere, într-un termen limita de 30 de zile de la publicare. Tertii vor transmite în scris Consiliului Concurentei observatiile lor în termenul stabilit prin anunt. În anuntul publicat se va acorda atentia cuvenita pastrarii secretului de afaceri al agentilor economici în cauza;
b.raportorul desemnat cu investigarea cazului va completa raportul cu concluziile rezultate din comentariile tertilor si, în cazul în care acestea sunt favorabile, în functie si de rezultatul audierilor, Consiliul Concurentei va putea emite decizia de acordare a dispensei;
c.daca din observatiile prezentate de terti rezulta rezerve serioase în privinta acordarii dispensei, raportorul va continua procedura de investigatie, conform art. 9, 10, 11 si 12 din prezentul regulament;
d.în baza art. 50 lit. b) din lege, dupa audierile dispuse si, daca este cazul, admise, dupa examinarea observatiilor partilor asupra raportului de investigatie, Consiliul Concurentei va emite o decizie motivata de acordare sau de refuz de dispensa, pentru întelegerea, decizia de asociere ori practica concertata în cauza.
(4) Deciziile de acordare a dispenselor pentru întelegeri, decizii de asociere ori practici concertate vor specifica data de la care se aplica, durata pentru care este acordata dispensa, precum si eventualele conditii si obligatii ce trebuie respectate de catre beneficiari.
(5) Dispensa acordata prin decizie poate fi reînnoita, la cerere, daca sunt satisfacute în continuare conditiile necesare, si poate fi revocata, daca circumstantele în care a fost acordata s-au modificat.
(6) Decizia de acordare a dispensiei este nula, daca a fost acordata pe baza unor informatii inexacte, furnizate cu scopul inducerii în eroare.
(7) În deciziile de acordare a dispensei se va mentiona taxa de dispensa, care va fi platita de beneficiar, conform art. 33 din lege.
(8) Comunicarea deciziei catre autorii cererii va fi facuta, fara întârziere, de catre secretarul general al Consiliului Concurentei si va putea fi publicata, pe cheltuiala solicitantului, în Monitorul Oficial al României. La publicarea deciziilor se va tine seama de interesele legitime ale agentilor economici în cauza, astfel încât secretul profesional sa nu fie divulgat.
Deciziile pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucuresti, în termen de 30 de zile de la comunicare. Presedintele instantei poate ordona, la cerere, suspendarea executarii deciziei atacate.
ARTICOLUL 15
Neaplicarea de amenzi
Nu vor fi aplicate amenzi pentru încalcarea prevederilor art. 5 alin. (1) din lege agentilor economici si asociatiilor de agenti economici, în perioada cuprinsa între data când cererea pentru certificarea prealabila a neinterventiei, respectiv cererea pentru dispensa la Consiliul Concurentei, devine efectiva si data emiterii deciziei de catre Consiliul Concurentei, pentru activitatile si actiunile acoperite prin cerere.

ARTICOLUL 16
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intra în vigoare, prin ordin al presedintelui Consiliului Concurentei, la data publicarii în Monitorul Oficial al României a ordinului de aprobare.

Pentru a putea beneficia de utilizarea numelui francizorului, precum şi de sprijin din partea acestuia, beneficiarul trebuie sa plateasca anumite sau chiar toate din următoarele tipuri de redevenţe:

Taxa initiala de franciza si alte cheltuieli initiale. Taxa initiala de franciza, ce poate fi returnabila sau nereturnabila, poate varia intre cateva mii si cateva sute de mii de dolari. De asemenea trebuie luata în calcul posibilitatea investirii a cateva zeci de mii de dolari pentru amenajarea sediului, costurile cu echipamentul, utilitatile, precum şi constituirea stocurilor initiale.

Pot fi necesare şi alte costuri cu licentele de operare, asigurari, aprobari şi taxe administrative locale.

De asemenea, francizorul poate cere o taxa de inaugurare (Grand Opening Fee) pentru promovarea noii afaceri.

Taxa de redeventa constanta (Continuing royalty payments ). In general aceasta trebuie platita saptamanal, lunar sau trimestrial, ca procent din vanzarile totale, brute sau nete. In anumite cazuri, aceasta poate fi o suma fixa, ce trebuie platita, chiar în cazul în care afacerea nu aduce profit.

Această taxă este justificată prin oferirea catre beneficiar a dreptului de a utiliza numele francizorului şi a imaginii companiei acestuia. Trebuie deci avuta în vedere clauza contractuală a taxei de redeventa, deoarece aceasta poate obliga beneficiarul la plati pe toata durata contractului.

Taxa de marketing sau de publicitate. Anumite contracte pot conţine clauze prin care beneficiarul se obliga sa plateasca francizorului un anumit procentaj din vanzări ca o contributie la fondul global de marketing. De asemenea, unele contracte obliga beneficiarul să cheltuiască o anumita suma, stabilita procentual, in fiecare luna, pentru marketing independent.

Exista retele de franciza construite in etape. Prin acordul de franciza principala (master franchise), intreprinderea francizoare acorda altei persoane, subfrancizor, in schimbul unei compensatii financiare directe sau indirecte, dreptul de a exploata o franciza in vederea incheierii de contracte de franciza cu terti francizati (art. 1,3 c al Regulamentului nr. 4087/88).

Drepturile si obligatiile partilor din sistemul de franciza

DREPTURI

Sistemul francizei Francizor – Stabileste si dezvolta sistemul, profitand de avantajele pe care le ofera
Concesionar – Foloseste sistemul asa cum a fost stabilit profitand de avantajele pe care le ofera

Contractul de franciza Francizor / Concesionar – Profita de avantajele pe care le ofera contractul

Marci de produse, marci de fabrica Francizor – Le creaza si stabileste dreptul de proprietate asupra lor
Concesionar – Le foloseste in beneficiul intreprinderii

Reclama, relatii cu publicul Francizor – Stabileste strategia si tipul de campanie publicitara
Concesionar – Profita de pe urma strategiilor si a campaniilor publicitare

Standarde de calitate Francizor – Stabileste standardele
Concesionar

Plati Francizor – Incaseaza taxele de intrare si redeventele periodice
Concesionar

Profituri Francizor – Le retine in folos propriu
Concesionar – Le retine pe cele ramase dapa platile catre proprietar

OBLIGATII

Sistemul francizei Francizor – Pune la dispozitie toate elementele si facilitatile sistemului
Concesionar – Nu face modificari neautorizate

Contractul de franciza Francizor / Concesionar – Respecta termenele si conditiile din contractul semnat

Manualul de functionare Francizor – Elaboreaza un manual de functionare
Concesionar – Respecta manualul de functionare a sistemului francizei

Marci de produse, marci de fabrica Francizor – Le protejeaza
Concesionar – Informeaza francizorul despre orice incalcare a drepturilor de catre altii

Reclama, relatii cu publicul Francizor – Foloseste strategia si campaniile publicitare intr-un mod care sa ii aduca beneficii concesionarului
Concesionar -Contribuie la acoperirea costurilor campaniilor, cand este cazul

Standarde de calitate Francizor -
Concesionar – Respecta standardele

Plati Francizor -
Concesionar – Achita taxele de intrare si redeventele periodice

Profituri Francizor – Le retine in folos propriu
Concesionar – Le retine pe cele ramase dapa platile catre proprietar

Contractul de franciza se intalneste in domeniul dreptului proprietatii intelectuale. In Romania regimul juridic al francizei este reglementat prin OG 52/1997, potrivit caruia franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continua intre persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoana, denumita francizor, acorda unei alte persoane, denumita beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu.

Cu alte cuvinte partile, numite francizor si beneficiar, convin prin incheierea unui astfel de contract ca, francizorul – proprietar al unei afaceri, marci, etc., sa transmita beneficiarului dreptul de a vinde un produs sub numele francizorului. Odata cu acest drept, beneficiarul va avea voie sa utilizeze semnele comerciale ale francizorului, dar si know-how-ul de care acesta dispune in domeniul comercial in care activeaza.

Fransiza este o notiune folosita in sistemul de asigurari de bunuri, iar definitia ei o regasim in legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile din Romania. Potrivit acestui act normativ, fransiza reprezinta partea din prejudiciu suportata de persoana pagubita, stabilita ca valoare fixa sau procent din despagubirea totala prevazuta in contractul de asigurare.

Nu toate contractele de asigurare contin clauza privind fransiza, aceasta reprezentand o optiune care se negociaza de catre partile contractante. Atunci cand exista fransiza in contractul de asigurare, persoana pagubita (asiguratul) poate fi obligat sa suporte un anumit procent din paguba indiferent de valoarea acestea sau poate sa suporte un procent din paguba numai daca aceasta depaseste o suma minima agreata de asigurat si asigurator.

Aceasta ultima varianta este cea mai des intalnita in asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule.