Drepturi litigioase care se pot vinde:

Cesiunea (vanzarea) unui drept litigios poate avea ca obiect orice drept, real ori de creanta, fie un drept de proprietate intelectuala, drepturi succesorale, daca spre exemplu privesc masa de impartit sau cand exista neintelegeri intre mostenitori. Spre deosebire de o vanzare-cumparare obisnuita, vanzarea dreptului litigios este un contract in care partile nu cunosc existenta dreptului lor din momentul realizarii acordului de vointa. Dimpotriva, de aceea contractul este unul aleatoriu, caci vanzatorul nu poate garanta cumparatorului ca va castiga procesul.

Exista insa si interdictii cu privire la drepturile litigioase care pot fi vandute. Astfel, sunt interzise sub orice forma instrainarile unor terenuri aflate in litigiu pana la data ramanerii irevocabile si definitive a hotararii date in procesul respectiv. De asemenea, judecatorii, procurarii si avocatii nu pot cumpara drepturi litigioase care sunt de competenta curtii de apel in a caror circumscriptie isi exercita profesia sau functia. Iar procurorii de la Parchetul General de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie precum si judecatorii de la Inalta Curte de Casatie si Justitie nu pot cumpara drepturi litigioase indiferent de locul in care s-ar judeca procesul respectiv pe teritoriul Romaniei.

Conditiile retractului litigios

Cu alte cuvinte, pentru ca retractul sa fie unul valabil este obligatoriu sa existe:
-un proces aflat in curs de judecata de fond, atat la momentul realizarii cesiunii dreptului cat si la momentul efecutarii retractului litigios.
-cesiune sa se faca in schimbul unui pret. Cu alte cuvinte nu poate exista retract litigios in cazul contractului de intretinere, schimb ori donatie, contracte care nu au pret.
-exercitarea retractului trebuie sa fie insotita de remiterea pretului, a cheltuielilor si a dobanzilor aferente, asa cum se specifica in art. 1402 C civ.
-retractul sa fie exercitat in fata instantei de juecata sau sa fie notificat pe cale extrajudiciara

Cazuri in care nu se poate efectua retractul litigios

Legea prevede limitativ ca nu se poate exercita retractul litigios in urmatoarele cazuri:
-cand cesiunea s-a facut catre un comostenitor sau un coproprietar al dreptului cedat
-cand cesiunea s-a facut de la un creditor pentru a plati o creanta
-cand cesiunea s-a facut catre posesorul fondului asupra caruia exista litigiul

Efectele retractului litigios

Cel mai important efect al retractului litigios este stingerea procesului, pentru ca cel care il exercita – retractantul – dobandeste in fapt atat calitatea de reclamant cat si cea de parat in acelasi proces, ceea ce nu este posibil in materie procesuala. Cedentul, cel care a vandut dreptul litigios, nu va putea cere retractantului sa ii plateasca pretul cesiunii in cazul in care nu il primeste de la cesionar, deoarece nu s-a format nici un raport juridic intre acestia.

<a target=’_blank’ href=’http://blogmoney.com/ro/~avocata.wordpress.com?v’><img border=’0′ src=’http://blogmoney.com/images

The Blog-Health-o-Meter™ reads Wow.

Crunchy numbers

The Louvre Museum has 8.5 million visitors per year. This blog was viewed about 72,000 times in 2010. If it were an exhibit at The Louvre Museum, it would take 3 days for that many people to see it.

In 2010, there were 6 new posts, growing the total archive of this blog to 111 posts. There were 4 pictures uploaded, taking up a total of 166kb.

The busiest day of the year was March 3rd with 341 views. The most popular post that day was Avocat Alice Strecheanu-Baroul Bucuresti.

Where did they come from?

The top referring sites in 2010 were search.conduit.com, google.ro, ro.wordpress.com, cveuropean.ro, and mail.yahoo.com.

Some visitors came searching, mostly for concurenta neloiala, executare silita, exequator, executare silita persoane fizice, and og 9 2000 actualizata.

Attractions in 2010

These are the posts and pages that got the most views in 2010.

Avocat Alice Strecheanu-Baroul Bucuresti February 2008
256 comments

ÎNREGISTRAREA NAŞTERII ÎN STRĂINĂTATE ŞI OBŢINEREA CERTIFICATULUI DE NAŞTERE ROMÂNESC March 2008
73 comments and 1 Like on WordPress.com,

Ordonanta nr. 9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti September 2009

Despre raspunderea fostilor asociati si administratori in caz de cesiune a partilor sociale ale societatii debitoare March 2009
3 comments

Model de formular pentru cererile individuale adresate CEDO August 2008
3 comments

Persoana fizica nerezidenta – acte necesare:

a)       cererea tip, completata cu datele de stare civila ale titularului (atasament 1);

b)       imputernicire autentica/notarizata (atasament 2 – versiunea in limba romana; atasament 3 – versiunea in limba engleza); in cazul in care imputernicirea se intocmeste in fata unui notar din strainatate, aceasta va trebui apostilata;  daca imputernicirea se semneaza in fata unui notar in Bulgaria, nu este necesara apostilarea.

.

c)       buletinul/cartea de identitate a imputernicitului;

d)       copie de pe actul de identitate al titularului;

e)       timbre fiscale in valoare de 2 lei;

f)         dovada platii taxei de eliberare a certificatului, in valoare de 10 lei;

Cererile mentionate la acest punct se vor depune la unitatile de politie la care persoana imputernicita este arondata (in functie de adresa de domiciliu/resedinta). Pentru Municipiul Bucuresti, sunt competente urmatoarele unitati de politie in functie de locul de domiciliu/resedinta al imputernicitului:

-  Sectia   1 Politie, pentru cetatenii domiciliati sau cu resedinta in sect. 1;

-  Sectia   8 Politie, pentru cetatenii domiciliati sau cu resedinta in sect. 2;

-  Sectia 12 Politie, pentru cetatenii domiciliati sau cu resedinta in sect. 3;

-  Sectia 14 Politie, pentru cetatenii domiciliati sau cu resedinta in sect. 4;

-  Sectia 17 Politie, pentru cetatenii domiciliati sau cu resedinta in sect. 5;

-  Sectia 21 Politie, pentru cetatenii domiciliati sau cu resedinta in sect. 6.

Certificatul de cazier judiciar se elibereaza în maximum 3 zile lucratoare si este valabil 6 luni de la data eliberarii. Ca o ultima precizare, pe certificatul de cazier judiciar trebuie sa se mentioneze ca a fost eliberat in vederea inregistrarii in Registrul operatorilor intracomunitari.

Juriştii spun că pot apărea trei situaţii în cazul unei executări silite. Prima, destul de rară în actuala perioadă de criză, este aceea în care preţul de vânzare a bunului este mai mare decât datoria, caz în care diferenţa este returnată clientului. În cea de-a doua situaţie, mult mai frecventă acum,suma obţinută prin vânzarea garanţiei în cadrul procedurii de executare silită să fie mai mică decât creanţa băncii.

În această situaţie,banca are dreptul de a continua procedurile de executare silită ca creditor negarantat, putând să urmărească orice bun aflat în patrimoniul debitorului.Aşadar, banca va solicita datornicului o sumă de bani egală cu diferenţa dintre preţul de vânzare a bunului şi creanţa clientului către bancă sau va trece la executarea altor bunuri ale acestuia.

Creanţa definită la momentul trecerii la executarea silită este formată din principal neachitat (suma împrumutată), dobânda aferentă creditului neachitat, calculată până la data declanşării procedurii de executare, şi penalităţi de întârziere, conform clauzelor contractului de credit.

Bancherii recunosc că obţin pentru bunurile scoase la licitaţie preţuri substanţial mai mici decât cele la care au fost evaluate iniţial garanţiile. De exemplu, Raiffeisen Bank vinde un apartament de patru camere în Bucureşti (zona Giurgiului) anunţând un preţ de pornire de 59.000 de euro, în condiţiile în care preţul de evaluare este de circa 80.000 de euro.

O a treia ipostază include posibilitatea ca, pe parcursul licitaţiei publice, să apară şi fraude: „mai există o situaţie, când imobilul adus în garanţie şi supus vânzării silite este adjudecat direct de către bancă, în contul creanţei, pentru motivul că există riscul ca regulile licitaţiei publice să fie folosite de către participanţi în scopul adjudecării sub preţul de pornire. Este o situaţie mai rar întâlnită când banca în sine cumpără proprietatea scoasă la vânzare“.

Unii clienţi ai băncilor care nu au mai putut plăti ratele vor fi nevoiţi să cedeze locuinţa luată prin  credit la pachet cu cheile maşinii

Indicat  ar fi ca băncile să solicite clienţilor fie să aducă garanţii suplimentare, fie să ramburseze anticipat o parte din împrumut până îl aduc la o valoare similară cu garanţia. Multe bănci au preferat însă să penalizeze clienţii altfel, adică prin creşterea dobânzilor, reuşind doar să crească riscul de neplată. Unii clienţi penalizaţi astfel au ajuns tot în situaţia de a fi executaţi silit şi, conform legilor, să plătească sume în plus din cauza scăderilor de pe piaţa imobiliară.

Cecul este un instrument de plata utilizat de titularii de conturi bancare cu disponibil corespunzator in aceste conturi. Disponibilul este creat printr-un depozit bancar din operatiuni de incasari sau prin acordarea unui credit bancar. Prin emiterea de file cec tragatorul dispune de fondurile pe care le are la o societate bancara, trasul, acesta obligandu-se sa-i faca serviciul de casa. In acest scop, societatea bancara elibereaza clientului sau, tragatorul, mai multe formulare necompletate, pe care acesta le va putea transforma in cecuri, in limitele disponibilitatilor proprii. (pct. 4 alin. Ultimo din Normele Cadru 7/1994)

Cu alte cuvinte, in cazul emiterii unei file cec, tragatorul (cel care emite cecul) are la banca (tras) un disponibil banesc (provision sau acoperire). Disponibilul trebuie sa existe prealabil emiterii cecului si sa aiba cel putin valoarea cecului, sa fie, asa cum arata art.3 alin 2 din legea cecului, o suma de bani lichida, certa si exigibila, asupra careia tragatorul are dreptul sa dispuna prin cec.
Tragatorul este obligat sa mentina acoperirea pana la incasarea cecului sau pana la expirarea termenului legal de prezentare, nefiindu-i permis sa-si blocheza contul.

Pentru ca o fila cec sa fie considerate emisa, nu este suficienta completarea cecului pe formular, ci si predarea lui catre beneficiar. Astfel, in literatura de specialitate se considera ca cel care semneaza si stampileaza fila cec fara sa o foloseasca in sensul de predare catre beneficiar, nu a emis un cec in sensul legii (Dabu Valerica, Boboc Enoiu Teodorel – “Cecul fara acoperire in cont…”, Dreptul 6/2004).

Asta este sau, mai bine zis, ar trebui sa fie situatia cand vine vorba despre o fila cec. Din pacate insa, inselaciunile cu file cec fara acoperire in contul bancar au crescut ca numar si au cauzat prejudicii tot mai mari, de la un an la altul.

Care sunt consecintele penale ale emiterii unei file cec fara acoperire:

In primul rand legea cecului nr. 59/1994, cu modificarile ulterioare, spune in art. 84 alin.1 pct.2 ca se va pedepsi cu amenda de la 5.000-100.000 lei (– ROL – ) si inchisoare de la 6 luni pana la 1 an, afara de cazul cand faptul constituie un delict sanctionat cu o pedeapsa mai mare, in care caz se aplica aceasta pedeapsa, oricine emite un cec fara a avea la tras disponibil suficient. Si se arata in continuare la alin. 2 ca daca emitentul procura trasului disponibilul necesar mai inainte de prezentarea cecului, pedeapsa se reduce la jumatate.
In al doilea rand, Codul penal reglementeaza la art 215 inselaciunea si arata la alin.4 ca emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau a unei persoane, stiind cã pentru valorificarea lui nu existã provizia sau acoperirea necesarã, precum si fapta de a retrage, dupã emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plãti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si dacã s-a pricinuit o pagubã, se sanctioneazã cu inchisoare de la 3 la 15 ani.

Practica judiciara nu este insa nici in aceasta materie o practica unitara, astfel ca s-a ajuns la solutii controversate.
Pe de o parte au fost instante care au dispus achitarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de inselaciune, considerand ca lipseste intentia atata timp cat partea vătămată a avut cunoştinţă că la data emiterii cecurilor respective contul nu era aprovizionat, deci nu se poate considera ca inculpatul a avut intentia de a induce in eroare partea vatamata; aceste instante insa, au considerat ca sunt intrunite elementelor constitutive ale infractiunii prevazute de legea cecului la art 84 alin1 pct.2. Altele, dimpotriva, au considerat ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune in astfel de situatii, insa au considerat ca inculpatul nu este vinovat nici de savarsirea infractiunii prevazute de legea cecului. In lucrarea Infracţiunea cu cecuri prevăzută de art. 84 din legea nr. 59/193- Tiberiu Medeanu, Bianca Medeanu, Revista de drept comercial nr 2/2004 – se arata: „Ca urmare a neacceptării de unele instanţe a existenţei infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 59/1934, s-au dat numeroase soluţii de neurmărire penală în cauze de acest gen, cu motivarea că „emitentul cecului spera doar să fie alimentat contul în perioada următoare”, sau că „îi comunicase beneficiarului că nu are disponibil în cont”. Pe de alta parte, s-a retinut intentia inculpatului in savarsirea infractiunii de inselaciune avand in vedere ca la data emiterii cecurilor nu exista acoperire in cont, chiar daca ulterior, in momentul decontarii cecurilor in cont se gasea disponibil suficient. Ceea ce a considerat instanta importanta a fost faptul ca “în momentul emiterii cecurilor, inculpatul a înscris fictiv o proviziune pe care nu o avea, prin aceasta el a indus în eroare unitatea furnizoare, care a livrat marfă fără să aibă asigurată, la acea dată, plata contravalorii” (Curtea de Apel Cluj).

Intrebarea este daca pentru punerea in executare silita a contractului de leasing, este necesara sau nu investirea cu formula executorie a contractului?
Personal, pe cale de excepţie, am invocat nulitatea oricărei forme de executare începute împotriva debitoarei si fidejusorilor în absenţa învestirii cu formula executorie a titlului în baza căruia s-a pornit această executare silită. Argumentarea o detaliez în cele ce urmează:
Astfel, am arătat că, într-adevăr, în conformitate cu dispoziţiile art.374 alin.(1) din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct.15 din Legea nr. 459/2006, “Hotărârea judecătoreasca sau alt titlu se executa numai daca este investit cu formula executorie prevăzuta de art. 269 alin.(1), afara de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu si de alte hotarari sau înscrisuri prevăzute de lege, care se executa fara formula executorie”.
Corelativ, in art. 376 alin.(1) din acelaşi cod, s-a reglementat că “Se investesc cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin.(1), hotararile care au ramas definitive ori au devenit irevocabile, precum si orice alte hotarari sau inscrisuri, pentru ca acestea sa devina executorii, in cazurile anume prevazute de lege”.
Alin.1 al art. 374 a fost modificat în partea lui introductivă, prin înlocuirea formulării “nici o hotarare judecatoreasca nu se va putea executa daca nu este investita cu formula executorie “, cu noua formulare “hotararea judecatoreasca sau alt titlu se executa numai daca este investit cu formula executorie (?)”, precum şi în partea lui finală, prin introducerea între titlurile executorii ce se execută fără învestirea cu formula executorie şi a unor înscrisuri prevăzute de lege, altele decât încheierile executorii, hotărârile executorii provizoriu şi alte hotărâri prevăzute de lege.
Se poate observa deci, că noul text are semnificaţia de a preciza că formalitatea învestirii cu formulă executorie este necesară pentru orice titlu care se pune în executare, indiferent că este vorba de o hotărâre judecătorească sau alt înscris constatator al creanţei.
Dar, aşa cum s-a prevăzut prin însăşi dispoziţiile art. 374 alin.(1) din Codul de procedură civilă, de la această regulă au fost stabilite anumite excepţii, care se referă la încheierile executorii, hotărârile executorii provizoriu, precum şi la alte hotărâri ori înscrisuri determinate de lege.
Art. 374^1 din Codul de procedură civilă, introdus prin art.1 pct.16 din Legea nr. 459/2006, care prevede că “inscrisurile carora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu sunt puse in executare fara investirea cu formula executorie”, este un text normativ complementar dispoziţiilor alin.1 al art. 374, din analiza coroborată a celor două norme rezultând că sunt exceptate de la obligativitatea învestirii cu formulă executorie, inclusiv, acele hotărâri sau înscrisuri, prevăzute de lege, cu privire la care legiuitorul a voit să se pună în executare fără vreo formalitate, lucru menţionat în mod expres, astfel cum este cazul, spre exemplu, al hotărârilor judecătoreşti date în primă instanţă şi al celor irevocabile cu privire la procesele şi cererile în materie comercială (art. 720^8 si art. 720^9 din Codul de procedură civilă); titlurile executorii prevăzute de art. 41 din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată; titlurile constatatoare ale creanţelor Oficiului de Recuperare a Creanţelor Bancare, conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 333/2001 privind unele măsuri pentru diminuarea consecinţelor încetării răscumpărării de unităţi de fond de către Fondul Naţional de investiţii şi altele.
Totodată, prin normele enunţate, legiuitorul a precizat expres că hotărârile sau înscrisurile la care se referă ipoteza lor au caracter de titlu executoriu, fiind puse în executare fără învestirea cu formulă executorie.
Or, art. 374^1 din Codul de procedura civila are în vedere tocmai acest tip de hotărâri sau înscrisuri care sunt puse în executare în virtutea caracterului lor executoriu conferit de lege, indiferent de menţiunea uzitată de legiuitor “executorii de drept?, ?fără efectuarea altor formalităţi? ori ?fără învestirea lor cu formula executorie”.
În mod evident, excepţiile de la regula învestirii cu formula executorie prevăzută de art. 269 din Codul de procedură civilă, trebuie să-şi găsească aplicabilitatea numai la ipotezele la care se referă, neputând fi extinse şi la alte ipoteze sau cazuri, conform principiului “exceptio est strictissimae interpretationis”. Intr-adevăr, deşi legea conferă contractelor de leasing caracter de titlu executoriu, nu le exceptează de la necesitatea învestirii cu formula executorie înainte de a fi puse în executare.
Cu titlu exemplificativ, în susţinerea argumentaţiei noastre, am amintit (pentru similitudine) art. 30 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 255/2004 (publicată în M.Of. nr. 559 din 23 iunie 2004), care are următoarea redactare: (3) Contractul de asistenta juridică, legal încheiat, este titlu executoriu. Investirea cu formula executorie este de competenta judecătoriei în a carei raza teritorială se afla sediul profesional al avocatului.
Aşadar, prin Legea nr. 51/1995 nu i se recunoaşte contractului de asistenţă juridică un caracter executoriu (fără altă formalitate), ci doar natura de înscris care constituie titlu executoriu şi care poate deveni executoriu (susceptibil de punere în executare efectivă) numai prin învestirea lui cu formula executorie.
În mod similar, şi în acelaşi sens, prin Decizia nr. 4 din 19 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 381 din 4 iunie 2009, pronunţată în recursul în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 374^1 din Codul de procedură civilă, raportat la art. 61 din Legea nr. 58/1934 si art. 53 din Legea nr. 59/1934, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie – Secţiile Unite, a statuat că interpretarea dispoziţiilor legale menţionate trebuie să se facă în sensul că biletul la ordin, cambia şi cecul se învestesc cu formulă executorie pentru a fi puse în executare (deşi legea le conferă şi lor caracterul de titluri executorii).
Apreciem că aceeaşi trebuie să fie soluţia şi în cazul contractelor de leasing financiar şi al garanţiilor reale şi personale reglementate de O.G. nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, contracte şi garanţii pe care , deşi le conferă caracterul de titluri executorii (prin art. 8) , legea nu le exceptează printr-o dispoziţie expresă de la necesitatea învestirii cu formula executorie.

Separat de aceasta, am rezerve asupra opiniei exprimate in articolul de mai sus, conform careia, in cazul contractelor de leasing incheiate de persoanele juridice, acestea nu se bucura de un statut similar, de consumator.
Imi intemeiez aceasta opinie pe prevederile art. 51 din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, care dispune că: ?(1) TOATE OPERAŢIUNILE DE CREDIT ŞI GARANŢIE ALE INSTITUŢIEI FINANCIARE NEBANCARE TREBUIE SĂ SE DESFĂŞOARE CU RESPECTAREA PREVEDERILOR LEGALE REFERITOARE LA PROTECŢIA CONSUMATORULUI şi să fie consemnate în documente contractuale din care să rezulte clar toţi termenii şi toate condiţiile respectivelor tranzacţii. Aceste documente trebuie păstrate de instituţia financiară nebancară şi puse la dispoziţia personalului împuternicit al Băncii Naţionale a României, la cererea acestuia.
(2) Documentele contractuale trebuie să fie redactate astfel încât să permită clienţilor înţelegerea tuturor termenilor şi condiţiilor contractuale, în special a prestaţiilor la care aceştia se obligă potrivit contractului încheiat. Instituţiile financiare nebancare nu pot pretinde clientului dobânzi, penalităţi, comisioane ori alte costuri şi speze, dacă plata acestora nu este stipulată în contract.
Asadar, legea nu face distinctie intre persoanele utilizatoare ale unui contract de leasing, daca sunt fizice sau juridice, motiv pentru care, in opinia mea, legislatia privitoare la protectia consumatorului isi extinde aplicabilitatea in cazul acestui tip de contracte si la persoanele juridice.

Articol unic
Se aproba Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 212 din 4 decembrie 2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 837 din 12 decembrie 2008, cu urmatoarele modificari si completari:

1. La articolul I, inaintea punctului 1 se introduce un nou punct, cu urmatorul cuprins:
“La articolului 2, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
«Art. 2. – (1) Actiunile si cererile evaluabile in bani, introduse la instantele judecatoresti, se taxeaza astfel:
a) pana la valoarea de 50 lei – 6 lei;
b) intre 51 lei si 500 lei – 6 lei + 10% pentru ce depaseste – 50 lei;
c) intre 501 lei si 5.000 lei – 51 lei + 8% pentru ce depaseste 500 lei;
d) intre 5.001 lei si 25.000 lei – 411 lei + 6% pentru ce depaseste 5.000 lei;
e) intre 25.001 lei si 50.000 lei – 1.611 lei + 4% pentru ce depaseste 25.000 lei;
f) intre 50.001 lei si 250.000 lei – 2.611 lei + 2% pentru ce depaseste 50.000 lei;
g) peste 250.000 lei – 6.611 lei + 1% pentru ce depaseste 250.000 lei.»”

2. La articolul I punctul 1, alineatul (1^1) al articolului 2 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
“(1^1) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si cererilor privind declararea nulitatii, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum si cererilor privind constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial; cererea privind repunerea partilor in situatia anterioara este scutita de taxa de timbru daca este accesorie cererii privind declararea nulitatii, anularea, rezolutiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial.”

3. La articolul I, dupa punctul 2 se introduce un nou punct, punctul 2^1, cu urmatorul cuprins:
“2^1. La articolul 3, literele c) si j) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
«c) cereri pentru: