BILETUL LA ORDIN-avantaje

Fotografie de Startup Stock Photos pe Pexels.com

Avantajul principal al biletului la ordin rezidă în faptul că, la scadenţă, biletul la ordin devine titlu executoriu.
Biletul la ordin este definit ca fiind acel înscris comercial (titlu de credit) prin care o persoană numită emitent sau subscriitor (debitorul) îşi asumă obligaţia personală şi necondiţionată să plătească pentru respectivul înscris unei alte persoane numite beneficiar (creditor) o anumită sumă de bani, la o dată fixă numită scadenţă şi într-un loc bine determinat.
Legea nr. 58/1934, aşa cum a fost modificată, prevede menţiunile esenţiale pe care trebuie să le cuprindă un bilet la ordin, şi anume:
• denumirea de bilet la ordin;
• data emisiunii;
• scadenţa;
• menţionarea obligaţiei personale şi necondiţionate de a plăti suma de bani;
• numele beneficiarului;
• semnătura subscriitorului sau a emitentului;
• locul de plată.
Spre deosebire de cambie, în biletul la ordin nu figurează numele trasului, deoarece trăgătorul şi trasul se identifică cu persoana emitentului. Tot spre deosebire de cambie, care este creată la iniţiativa creditorului, biletul la ordin este creat la iniţiativa debitorului. Biletul la ordin poate fi transmis prin gir şi poate fi garantat prin aval.
Dar cel mai important lucru este acela că, spre deosebire de ordinul de plată, efectuarea plăţii prin bilet la ordin are un mare avantaj şi anume că, la scadenţă, biletul la ordin devine titlu excecutoriu. Din punct de vedere practic, aceasta înseamnă că dacă debitorul nu şi-a achitat datoria, creditorul poate să treacă la executarea silită a acestuia, eliminându-se faza îndelungată a judecăţii şi obţinerii unei hotărâri definitive care să fie ulterior investită cu formula executorie.

Singura cale de atac împotriva executării biletului la ordin, opoziţia la executare, poate fi intentată potrivit art.62 din Legea nr. 58/ 1934 asupra acestuia în termen de 5 zile de la data primirii somaţiei de executare de către debitor, iar nu de la data comunicării actului de procedură, cum este prevăzut în general.
Cu privire la emiterea biletelor la ordin fără acoperire în cont, se constată că, în cazul în care biletul la ordin nu este emis în condiţiile prevăzute în art. 104 pct. 2 din Legea nr. 58/1934, sunt aplicabile dispoziţiile acestei legi privitoare la gir, scadenţa, plata, acţiunea sau executarea cambială, regres în caz de neplată şi protest, fapta neconstituind infracţiune, ci se situează în domeniul dreptului civil.

În cazul în care, însă, prin emiterea biletului la ordin fără acoperire creditorul este indus în eroare, în scopul obţinerii unui folos material injust şi dacă s-a cauzat acestuia o pagubă, fapta constituie infracţiunea de înşelăciune în convenţii, prevăzută în art. 215 alin. (3) C. pen.
Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit prin decizia nr. 338 din 13 decembrie 2004 că „Emiterea unui bilet la ordin pentru a cărui valorificare la data scadenţei nu există acoperirea necesară nu constituie infracţiune în lipsa unor elemente subiective sau obiective corespunzătoare conţinutului constitutiv al unei fapte penale.
Când beneficiarul este indus sau menţinut în eroare, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, prin prezentarea ca fiind adevărat faptul mincinos că există acoperire în cont pentru încasare, în aşa fel încât fără această eroare cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul, fapta constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (3) C. pen“.